Arhive categorii: literatura

Breathe Me In

Posted on by
Răspunde
Sunt multe lucruri pe care le simt, le vreau, le doresc cu intarziere, dar ma bucur de un singur lucru mic si amarat – macar am ajuns in punctul in care sa simt, sa vreau, sa doresc…
A trecut atata timp, aglomerat cu frustrari si neputinta, a trecut atata amar de vreme amara, m-am ofilit si vestejit si n-a fost nimeni sa ma scoata la liman, dar uite ca uneori trebuie doar sa te scoti singur.
Acum, e-adevarat, locul din dreapta mea e gol, dar nu imi plang de mila – ma mir inca de faptul ca pe locul din stanga lui sunt eu, caci anul trecut pe vremea asta asteptam sfarsitul. Singura mea greseala era ca-l asteptam pe-al meu.
Acum trebuie sa ma invat sa-mi pese iar, sa nu mai fiu robotul asta trist din mine si, poate, cu timpul, se vor ivi si alte motive de respirat. I’ll breathe me in for now, and you can do that too.
Everyone welcome to my funeral
Everyone I know better be wasted
You know I would pour one up
Cause the way I lived, it was amazing
Uh-uh-uh
All of my friends are in the room
Uh-uh-uh
Party for me – I’d party too

spune-mi

Posted on by
Răspunde

stii unde ma tot duc pasii rataciti?
departe de alei, departe de nenorociti,
ma poarta singuri, fara inteles,
ma poarta singura si, mai ales,
ma poarta tot degeaba, tot aiurea…
spune-mi, tu ai vazut padurea?
si stii unde te caut eu cu drag si spor,
aproape de tarana, de tulpina si topor,
ma uita triste, fara inteles,
ma uita trista si, mai ales,
ma uita tot degeaba, fara rost…
spune-mi, tu esti atat de prost?

stii, parca nici nu conteaza,
intre suflari de aer si amiaza,
ma duce singur gandul, fara inteles,
ma duce trista si, mai ales,
ma duce tot degeaba, n-are sens…
spune-mi, sa mai astept sau e nonsens?

vise

Posted on by
Răspunde

uneori adun vise in solnite sparte,
dar ca sa vezi, ele nu stau,
se duc departe,
si eu raman inchisa intr-o casa goala.
daca tu pleci,
pe mine cine ma mai scoala?
caci somnul meu e dus adanc, departe,
caci pleoapele mi le-am lipit azi noapte,
caci cantecul ce imi canta de dimineata
e azi alarma care ma trezeste de la viata.
ah, am zis eu „viata”?
voiam sa zic de moarte,
dar azi nici asta nu ne mai desparte…

Pic.

în ultimele zile

Posted on by
Răspunde

în ultimele zile, doar la sfârşit de lume mă mai pot gândi.
şi nu am linişte,
nu am nimic,
n-am zvâc, trăire, pace sau cuvinte,
şi toţi mă-ntreabă de nimic.
în ultimele zile le-adun pe toate, şi tot îmi ies cu minus.
dar oare câte minciuni de bine am tot spus,
la ceas de seară, la apus,
tăcut, grăbit, cu zarvă-n buze?
mai e ceva pe lume să m-amuze?
în ultimele zile, ultimele ore, ultimele minute şi secunde
mă dumiresc de faptul că trăim degeaba,
cuvintele tot trec pe lângă noi,
şi uite,-mi bate-n uşă ceasul de apoi…
în ultimele zile-ar trebui să şi răspund
la uşi şi întrebări şi strigăte de noapte.
dar nu mai am putere şi m-ascund,
de bine, rău, de fapte toate.

din câte

Posted on by
Răspunde

din câte întâmplări m-ai adunat,
suflet de ghenă,
uşor de colectat,
pierdut în spaţii, timpi, păreri,
fără de viitor,
fără dureri
şi fără ieri?
din câte vase amorţite m-ai cules,
vase de lut,
de plastic mai ales,
vase zdrobite, oase-ntregi
de mâine,
de degete betegi.
din câte amintiri de nicăieri,
din toate veştile de-alaltăieri,
din toate sufletele de ieri,
eu n-am nimic, ce naiba îmi mai ceri?

2017

Posted on by
Răspunde

Dacă le-adun pe toate de mi s-au întâmplat,
Va spun adevărat
Că nu-i nimic mai curat
Decât un suflet care-a rătăcit o viaţă-ntreagă,
Nu e nimic mai curat şi mai adevărat
Decât faptul că sunt bleagă.
Dar azi e ultima zi dintr-un an care ne-a stors,
Ne-a chinuit şi ne-a întors,
Ne-a rebegit şi pribegit,
Şi uite că suntem acum
Şi mai puternici,
Mai frumoşi,
Mai tineri, mai colţoşi,
Întrebători
Şi, poate, doritori,
Şi sigur visători.
În 2017 vom ajunge pân’ la nori.

Pic.