din câte întâmplări m-ai adunat,
suflet de ghenă,
uşor de colectat,
pierdut în spaţii, timpi, păreri,
fără de viitor,
fără dureri
şi fără ieri?
din câte vase amorţite m-ai cules,
vase de lut,
de plastic mai ales,
vase zdrobite, oase-ntregi
de mâine,
de degete betegi.
din câte amintiri de nicăieri,
din toate veştile de-alaltăieri,
din toate sufletele de ieri,
eu n-am nimic, ce naiba îmi mai ceri?