Jason Mraz – A Beautiful Mess

Exista unii artisti care ma fac sa visez la cum ar fi daca ar canta cineva (cineva special, desigur, pe care sa-l cunosc si sa-l iubesc) cantecul acela si in fiecare vers s-ar simti si s-ar citi doar numele meu. Jason Mraz e unul din artistii aceia.

You’ve got the best of both worlds
You’re the kind of girl who can take down a man, (asta mi s-a reprosat, si nu o data)
And lift him back up again       (asta nu mi s-a reprosat, dar am vazut-o si observat-o eu)
You are strong but you’re needy,  (chestia asta n-a vazut-o multa lume… si e trist… unii ar fi trebuit sa vada)
Humble but you’re greedy     (da, sunt lacoma, pentru ca vreau din ce in ce mai multe de la un om (atentie, atentie, atentie))
Based on your body language,
your shouted cursive I’ve been reading (aici nu mai stiu daca e vorba de mine… :)))
You’re style is quite selective,               (pentru ca cica as fi pretentioasa…)
though your mind is rather reckless    (… dar tot mi se reproseaza ca nu sunt atenta….)

Well I guess it just suggests
that this is just what happiness is    (asta as zice si eu, draga Jason… dar cine e de acord cu noi?)

Hey, what a beautiful mess this is
It’s like picking up trash in dresses   (nu stiu daca as avea curajul sa fac asta, dar macar sa urc muntele intr-o rochie rosie… :))

Well it kind of hurts when the kind of words you write
Kind of turn themselves into knives    (multa lume (adica vreo 2-3 oameni) s-au simtit amenintati de cuvintele mele scrise…)
And don’t mind my nerve you can call it fiction  (been there, doar ca acum recunosc cand e vorba de „tine”)
‘Cause I like being submerged in your contradictions dear  (oh, please be! :D)
‘Cause here we are, here we are

Although you were biased I love your advice
Your comebacks they’re quick                              (oh… are they? :-s)
And probably have to do with your insecurities    (oh… do they? :-s)
There’s no shame in being crazy,                          (bine ca mi-ai spus :D)
Depending on how you take these
Words that paraphrasing this relationship we’re staging   (are we staging something here?)

And it’s a beautiful mess, yes it is
It’s like, we are picking up trash in dresses

Well it kind of hurts when the kind of words you say
Kind of turn themselves into blades                             (yes, it hurts… )
And the kind and courteous is a life I’ve heard
But it’s nice to say that we played in the dirt               (mai jos de dirt nu prea are cum sa fie… )
Cause here, here we are, Here we are
Here we are x7

We’re still here

And what a beautiful mess this is
It’s like taking a guess when the only answer is yes

And through timeless words in priceless pictures
We’ll fly like birds not of this earth
And tides they turn and hearts disfigure
But that’s no concern when we’re wounded together
And we tore our dresses and stained our shirts
But it’s nice today, oh the wait was so worth it   (and this is pure genius! I love this guy!)

Cine o sa scrie ceva despre mine?…

Fluturele

Eram in scara blocului cand un fluture orb, iritat probabil de lumina chioara a unui bec murdar, se trezi captiv in mainile mele. Si, pentru prima oara, nu mi-a fost frica de zbaterea lui necunoscuta, de aripile lui prafuite cu acel nu-stiu-ce infiorator…

L-am tinut intre palme si, cu cat il tineam mai mult, cu atat imi dadeam seama ca mi-era frica de adevar…

Captiva, ca si el, intr-o pseudolibertate care mai mult ma incatusa, mi-era frica de el pentru ca era imaginea mea in oglinda… Psihicul meu e tot atat de fragil ca si aripa lui scuturata de stele, iar viata mea e tot atat de efemera ca si culorile-i triste.

Doar soarta imi e putin diferita.

Soarta lui e sa se arunce in gol si sa incerce sa zboare…

Soarta mea e sa merg si sa incerc sa raman in picioare…

Saltul lui, avantul lui catre lumina dureaza atat de putin, e ca o curba ce se frange brusc, sub coasa vietii… El nu se incapataneaza sa creada ca va supune viata, el nu incearca o data si inca o data sa se ridice…

Noua nu ne piere pofta de viata, chiar daca ea ne loveste cand e mai greu. Orbiti suntem de speranta, precum e fluturele din palma mea orbit de lumina…

Pentru ca el a inteles misterul, am zis ca e mai bine sa-l las sa se avante in orbire, iar eu sa caut cheia.

Am deschis palmele incet si l-am invitat sa zboare…

Vise cu vampiri

In fiecare seara ne intalneam.

Undeva, la geamul meu, locul lui era mereu rezervat, ca un fel de “first row” la spectacol.

Undeva, dupa geamul meu, lumea mea si lumea lui coexistau.

In fiecare seara, cand aparea prima stea, lumile noastre se sarutau.

Mereu il visam. Il chemam atat de des, incat nici nu-mi mai batea in geam ca sa intre.

Undeva, la geamul meu, o data cu intunericul, venea si el.

De cand il stiu, n-a lipsit o data. De cand il stiu, niciodata nu m-a lasat sa astept. De cand il stiu, sarutul lui a avut intotdeauna gust de sange.

In fiecare seara vine si se aseaza pe patul meu.

De fiecare data, se intampla acelasi lucru.

Eu dorm si totusi nu dorm, cu ochii tinta la geam. Din cand in cand ma uit la ceas.

In fiecare seara mi se pare ca o sa intarzie. Mereu ma sperii ca poate n-o sa vina. Mereu ma gandesc ca a gasit pe alta.

In fiecare seara vine. Aproape la aceeasi ora.

Nu chiar cand apare prima stea. Am spus asta ca sa sune bine. Are mereu treaba pana la 11:14.

La 11:14 apare mereu. Am mutat ceasul langa geam, ca sa pot vedea cum trec secundele.

In fiecare seara vine. In fiecare seara se aseaza pe patul meu. In fiecare seara ma mangaie pe mana.

Imi da putin patura la o parte, si apoi se uita sa vada ce carte mai citesc.

Soarbe putin din ceaiul meu. Musca un pic din prajitura facuta de bunica.

In fiecare seara gusta cate putin din ce e in jurul meu.

In fiecare seara ma gusta cate putin.

Sarutul lui ma ademeneste. Duhoarea de sange mi se pare dulce.

Sarutul lui e sarat si rosu, si eu as vrea sa nu se mai joace cu mine…

El doar se aseaza pe pat in fiecare seara…

In fiecare seara ne intalnim.

In fiecare seara se aseaza pe patul meu, si tot in fiecare seara ma mangaie pe mana.

In fiecare seara, sarutul lui e un pic mai sarat si mai insangerat.

Se aseaza iar pe patul meu.

Imi mangaie mana.

Imi da parul putin la o parte.

Se uita la el si-mi zice ca e dezordonat. Imi bea iar ceaiul, iar prajitura bunicii e un pic rosie de la sangele de pe buza lui.

In fiecare seara face asta.

In fiecare seara ma intreb cand o sa se termine…

Cum vine seara, vine si el.

La 11:14, e la geamul meu. Se uita lung la mine, de parca m-ar fi cautat o viata intreaga.

Se uita la mine, si fara sa-mi dau seama se aseaza pe patul meu.

Mana mea se cutremura – el e atat de rece!

Imi da putin parul din ochi. Imi zice iar ca e dezordonat.

Ma uit la el, mi se usuca gura.

Incerc sa beau putin ceai, si-mi dau seama ca mi l-a baut el pe tot. Prajitura bunicii i-a facut sete, probabil.

Nu mai e sange pe buza lui de jos.

Nici nu-mi dau seama cand a trecut timpul…

E 11:15.

E deja pe patul meu. Imi da patura la o parte. Imi saruta mana, si ma inteapa.

Nu ma musca.

Ma inteapa inima cand il vad.

O ia razna, si gandurile se aglomereaza, si nu mai au loc in capul meu…

Imi da parul din ochi.

Imi zice ca-i place parul meu dezordonat. Ca se simte ca si cum as fi facut dragoste cu el.

Azi imi da putin ceai printr-un sarut sarat. Prajitura a mancat-o iar pe toata.

S-a facut dimineata. Nu stiu cand a disparut si nu stiu cand o sa se termine toate astea…

In fiecare seara a venit la mine.

Era la 11:14 in fata geamului meu.

De fiecare data s-a uitat la mine lung, si ma cuprindea dorul numai cand imi aduceam aminte de privirea lui.

Venea pe patul meu, si se aseza atat de usor, ca nu-l simteam.

Imi dadea patura la o parte, se uita la cartea pe care o citeam, si imi mangaia mana. Nu indrazneam sa zic niciun cuvant…

Se uita la parul meu. Il ciufuleam in fiecare seara, ca sa ii placa. Sa creada ca am facut dragoste cu mine. Sa cred ca am facut dragoste cu el…

Mi-l aranja, isi plimba mana prin parul meu, si era bine. Era liniste.

Lua o picatura din ceaiul meu. Musca din prajitura facuta de bunica. In fiecare seara facea asta. Si-mi zicea ca-i plac mult de tot.

N-am inteles niciodata ce-i placea : eu, ceaiul sau prajitura?

Deodata, un sarut dulce-sarat se aseza pe buza mea. Deodata, sangele incepea sa curga mai repede si sa ma inunde. Deodata, era mai liniste ca niciodata…

Nici nu-mi dadeam seama cand pleca…

Si nu stiu daca imi doream sa se termine.

Azi n-a venit.

E 11:15.

Nu e la geam.

Ma gandesc ca i s-a intamplat ceva.

Ma gandesc ca poate a gasit alta.

Ma sperii. Ma panichez.

Nu trebuie sa ma sperii, totusi. Poate a avut treaba.

Ma invart in pat, incerc san u ma uit la ceas.

E 11:28.

Deodata, parca il simt.

E 11:29.

Il vad la geam.

E ciudat. Are o privire ciudata.

Se uita lung la mine, si simt cum i se face foame.

Alerg la geam, dar e deja langa mine. Ma intorc si ii intind prajitura.

Se uita lung la ea, si imi da peste mana. Prajitura cade, si eu nu stiu ce sa fac. Nu credeam ca e asa inalt.

E ciudat. Se uita cam ciudat la mine. Parca ar fi crud. Sau rau.

Dar eu stiu ca nu e rau. Daca era rau, nu venea in fiecare seara la mine, nu?

Se uita ciudat la mine.

Si-mi zice ca parul meu arata ca parul unei tarfe.

Cred ca n-am auzit eu bine. Sigur visez, m-a luat somnul.

Ma ia de par.

Cred ca-mi place, in timp ce ma doare. Imi zice ca fetele cuminti nu arata ca si cum abia ar fi iesit din patul unui barbat.

Totusi, cred ca ma confunda.

Mi-a strans tot parul la spate. Ma musca de gat.

Cred ca ma doare. Si sunt sigura ca nu-mi mai place.

Parca dureaza de mult…

Oare cand s-o termina?

In timp ce cad, vad prajitura bunicii pe jos…

Nici n-am apucat s-o gust…

De ce barbatii sunt mai buni decat revistele

barbatii te vor moale, revistele te vor ferma.
unii te vor feminina si ciufulita, iar celelalte te vor aranjata si machiata la 3 dimineata.
unii te tin in brate si te incalzesc, macar din cand in cand, si doar daca le permiti, celelalte stau pe raft si astepta ca praful binevoitor sa se aseze si pe ele…
cu unii poti sa-ti bei cafeaua de dimineata si chiar sa mananci pranzul, dar celelalte iti dau sfaturi cum sa te infometezi mai bine, in speranta ca vei gasi pe cineva care sa faca lucrurile alea cu tine…
unii te strang in brate, asteapta sa le spui cate o prostie si chiar sa le mai arunci o farfurie in cap, dar celelalte stau cuminti, si nu reactioneaza nici la cel mai mare necaz al tau si n-o sa stie niciodata ce sa-ti spuna cand iti moare pisica…
unii te iau peste picior, si te calca in timp ce danseaza cu tine, si poate chiar mai vin beti acasa, dar e important ca ajung inapoi, fie si cu taxiul, caci celelalte n-o sa stie niciodata sa iti spuna o gluma ca el, sau sa rada de nasul tau rosu cand esti racita…
si in mod sigur n-o sa invete sa te iubeasca sau sa iti faca micul dejun dimineata.

Ai venit ud acasa…

Ai venit ud acasa.

Eram pe canapea, frunzaream o revista…

Picioarele imi atarnau pe perete, si revista se odihnea pe ele…

Muzica urla pe fundal, undeva in coltul camerei.

Ai venit la mine, si m-ai sarutat pe frunte. Am simtit o picatura de apa cum se scurge din parul tau pe obrazul meu.

Ai pus o mana rece pe piciorul meu drept si m-a busit rasul.

– Ce faci? De ce esti ud?

– Eeeii… M-a prins ploaia pe drum. M-a facut leoarca. Trebuie sa ma schimb.

M-am uitat la fata ta si am inceput sa rad si mai tare.

– Ce fata de copil ai!

– Adica?! Si te-ai strambat intr-un mod adorabil…

– Adica… Ce vrei sa-ti zic? Esti dragut, parul iti sta ciudat, esti ud tot si se vede tot. Am chicotit si mi-am dus mana la gura.

Revista a alunecat brusc de pe picioarele mele cand m-ai atins pe umar.

– M-ai speriat!

– Ei na! Cred ca ai si uitat ca sunt aici.

Am scos limba la tine si ai sarit sa ma musti. Nu mi-ai prins decat varful limbii, dar m-a durut putin. Ai inceput sa razi si tu cu mine.

Undeva, langa mine, o revista sedea imprastiata. Undeva, in coltul camerei, o muzica mormaia ceva nedefinit.

– Parca ai zis ca te schimbi. Nu te schimbi?

– Ba ma schimb, stai sa ajung in camera.

– Hei, hei, hei! Vezi ca uzi toata casa!

– Lasa, avem mop!

– Stai, nu te duce in dormitor!!! Uzi tot!

Am alergat dupa tine, ai udat tot in cale, si eu calcam in baltile tale. Cand sa te ajung din urma, am alunecat…

– Mama ei de ploaie!

M-ai prins si mi-ai salvat capul de la un impact iminent cu peretele. M-ai lipit de tine. Erai ud si rece, eu eram calda si moale… Parul tau inca picura deasupra mea… Hainele tale se lipesc de tricoul meu subtire, roz. Cred ca mi s-au intarit sfarcurile. Pantalonii mei scurti devin din ce in ce mai scurti, pantalonii tai uzi dispar din ce in ce mai mult… Cred ca ne-am pierdut sosetele undeva pe hol. Muzica zice ceva de “your body is a wonderland”… Cred ca ne cunoaste.

Printre chicoteli, observ cu stupoare un tricou roz agatat de lampa din dormitor. Printre chicoteli, observ cum parul tau a incetat sa mai picure deasupra mea. Intre noi n-a ramas nicio haina, niciun tricou, nici macar apa…

Brusc, s-a evaporat totul intre noi.

Timpul a ramas acelasi si, in tacerea camerei (CD-ul s-a oprit, cred) n-au mai ramas decat chicotelile noastre…

Copilul

Sunt un copil trist.

Mi-am pierdut lacrima. Am vazut-o fugind la vale, rostogolindu-se pe sine catre negrul abis. Mi-am vazut sufletul incins de patima si dorul de a iubi, de-a simti pacea divina ce se naste dimineata.

Am simtit picul de liniste ce se naste cand moare ultima stea. Am iubit picul de ceata de dimineata.

Sunt un copil singur.

Atat de singur, ca nu stiu ce numar sa-i dau lui infinit, atat de singur ca orice cuvant mi se pare nespus si doar nebunie din mine.

Atat e de liniste si de tacere! Ma simt frate cu mortii din morminte, care nici macar nu stiu de mine si de tacerea din mine…

Ma simt atat de greu si totusi atat de mic!

Sunt un copil pustiu.

Care plange.

Si care nu stie sa zica ce-l doare.

Si caruia i-e frica sa zica: “nu da, ca ma doare…”…

Sunt doar un copil pustiu…