Ai venit ud acasa.
Eram pe canapea, frunzaream o revista…
Picioarele imi atarnau pe perete, si revista se odihnea pe ele…
Muzica urla pe fundal, undeva in coltul camerei.
Ai venit la mine, si m-ai sarutat pe frunte. Am simtit o picatura de apa cum se scurge din parul tau pe obrazul meu.
Ai pus o mana rece pe piciorul meu drept si m-a busit rasul.
– Ce faci? De ce esti ud?
– Eeeii… M-a prins ploaia pe drum. M-a facut leoarca. Trebuie sa ma schimb.
M-am uitat la fata ta si am inceput sa rad si mai tare.
– Ce fata de copil ai!
– Adica?! Si te-ai strambat intr-un mod adorabil…
– Adica… Ce vrei sa-ti zic? Esti dragut, parul iti sta ciudat, esti ud tot si se vede tot. Am chicotit si mi-am dus mana la gura.
Revista a alunecat brusc de pe picioarele mele cand m-ai atins pe umar.
– M-ai speriat!
– Ei na! Cred ca ai si uitat ca sunt aici.
Am scos limba la tine si ai sarit sa ma musti. Nu mi-ai prins decat varful limbii, dar m-a durut putin. Ai inceput sa razi si tu cu mine.
Undeva, langa mine, o revista sedea imprastiata. Undeva, in coltul camerei, o muzica mormaia ceva nedefinit.
– Parca ai zis ca te schimbi. Nu te schimbi?
– Ba ma schimb, stai sa ajung in camera.
– Hei, hei, hei! Vezi ca uzi toata casa!
– Lasa, avem mop!
– Stai, nu te duce in dormitor!!! Uzi tot!
Am alergat dupa tine, ai udat tot in cale, si eu calcam in baltile tale. Cand sa te ajung din urma, am alunecat…
– Mama ei de ploaie!
M-ai prins si mi-ai salvat capul de la un impact iminent cu peretele. M-ai lipit de tine. Erai ud si rece, eu eram calda si moale… Parul tau inca picura deasupra mea… Hainele tale se lipesc de tricoul meu subtire, roz. Cred ca mi s-au intarit sfarcurile. Pantalonii mei scurti devin din ce in ce mai scurti, pantalonii tai uzi dispar din ce in ce mai mult… Cred ca ne-am pierdut sosetele undeva pe hol. Muzica zice ceva de “your body is a wonderland”… Cred ca ne cunoaste.
Printre chicoteli, observ cu stupoare un tricou roz agatat de lampa din dormitor. Printre chicoteli, observ cum parul tau a incetat sa mai picure deasupra mea. Intre noi n-a ramas nicio haina, niciun tricou, nici macar apa…
Brusc, s-a evaporat totul intre noi.
Timpul a ramas acelasi si, in tacerea camerei (CD-ul s-a oprit, cred) n-au mai ramas decat chicotelile noastre…
