In fiecare seara ne intalneam.

Undeva, la geamul meu, locul lui era mereu rezervat, ca un fel de “first row” la spectacol.

Undeva, dupa geamul meu, lumea mea si lumea lui coexistau.

In fiecare seara, cand aparea prima stea, lumile noastre se sarutau.

Mereu il visam. Il chemam atat de des, incat nici nu-mi mai batea in geam ca sa intre.

Undeva, la geamul meu, o data cu intunericul, venea si el.

De cand il stiu, n-a lipsit o data. De cand il stiu, niciodata nu m-a lasat sa astept. De cand il stiu, sarutul lui a avut intotdeauna gust de sange.

In fiecare seara vine si se aseaza pe patul meu.

De fiecare data, se intampla acelasi lucru.

Eu dorm si totusi nu dorm, cu ochii tinta la geam. Din cand in cand ma uit la ceas.

In fiecare seara mi se pare ca o sa intarzie. Mereu ma sperii ca poate n-o sa vina. Mereu ma gandesc ca a gasit pe alta.

In fiecare seara vine. Aproape la aceeasi ora.

Nu chiar cand apare prima stea. Am spus asta ca sa sune bine. Are mereu treaba pana la 11:14.

La 11:14 apare mereu. Am mutat ceasul langa geam, ca sa pot vedea cum trec secundele.

In fiecare seara vine. In fiecare seara se aseaza pe patul meu. In fiecare seara ma mangaie pe mana.

Imi da putin patura la o parte, si apoi se uita sa vada ce carte mai citesc.

Soarbe putin din ceaiul meu. Musca un pic din prajitura facuta de bunica.

In fiecare seara gusta cate putin din ce e in jurul meu.

In fiecare seara ma gusta cate putin.

Sarutul lui ma ademeneste. Duhoarea de sange mi se pare dulce.

Sarutul lui e sarat si rosu, si eu as vrea sa nu se mai joace cu mine…

El doar se aseaza pe pat in fiecare seara…

In fiecare seara ne intalnim.

In fiecare seara se aseaza pe patul meu, si tot in fiecare seara ma mangaie pe mana.

In fiecare seara, sarutul lui e un pic mai sarat si mai insangerat.

Se aseaza iar pe patul meu.

Imi mangaie mana.

Imi da parul putin la o parte.

Se uita la el si-mi zice ca e dezordonat. Imi bea iar ceaiul, iar prajitura bunicii e un pic rosie de la sangele de pe buza lui.

In fiecare seara face asta.

In fiecare seara ma intreb cand o sa se termine…

Cum vine seara, vine si el.

La 11:14, e la geamul meu. Se uita lung la mine, de parca m-ar fi cautat o viata intreaga.

Se uita la mine, si fara sa-mi dau seama se aseaza pe patul meu.

Mana mea se cutremura – el e atat de rece!

Imi da putin parul din ochi. Imi zice iar ca e dezordonat.

Ma uit la el, mi se usuca gura.

Incerc sa beau putin ceai, si-mi dau seama ca mi l-a baut el pe tot. Prajitura bunicii i-a facut sete, probabil.

Nu mai e sange pe buza lui de jos.

Nici nu-mi dau seama cand a trecut timpul…

E 11:15.

E deja pe patul meu. Imi da patura la o parte. Imi saruta mana, si ma inteapa.

Nu ma musca.

Ma inteapa inima cand il vad.

O ia razna, si gandurile se aglomereaza, si nu mai au loc in capul meu…

Imi da parul din ochi.

Imi zice ca-i place parul meu dezordonat. Ca se simte ca si cum as fi facut dragoste cu el.

Azi imi da putin ceai printr-un sarut sarat. Prajitura a mancat-o iar pe toata.

S-a facut dimineata. Nu stiu cand a disparut si nu stiu cand o sa se termine toate astea…

In fiecare seara a venit la mine.

Era la 11:14 in fata geamului meu.

De fiecare data s-a uitat la mine lung, si ma cuprindea dorul numai cand imi aduceam aminte de privirea lui.

Venea pe patul meu, si se aseza atat de usor, ca nu-l simteam.

Imi dadea patura la o parte, se uita la cartea pe care o citeam, si imi mangaia mana. Nu indrazneam sa zic niciun cuvant…

Se uita la parul meu. Il ciufuleam in fiecare seara, ca sa ii placa. Sa creada ca am facut dragoste cu mine. Sa cred ca am facut dragoste cu el…

Mi-l aranja, isi plimba mana prin parul meu, si era bine. Era liniste.

Lua o picatura din ceaiul meu. Musca din prajitura facuta de bunica. In fiecare seara facea asta. Si-mi zicea ca-i plac mult de tot.

N-am inteles niciodata ce-i placea : eu, ceaiul sau prajitura?

Deodata, un sarut dulce-sarat se aseza pe buza mea. Deodata, sangele incepea sa curga mai repede si sa ma inunde. Deodata, era mai liniste ca niciodata…

Nici nu-mi dadeam seama cand pleca…

Si nu stiu daca imi doream sa se termine.

Azi n-a venit.

E 11:15.

Nu e la geam.

Ma gandesc ca i s-a intamplat ceva.

Ma gandesc ca poate a gasit alta.

Ma sperii. Ma panichez.

Nu trebuie sa ma sperii, totusi. Poate a avut treaba.

Ma invart in pat, incerc san u ma uit la ceas.

E 11:28.

Deodata, parca il simt.

E 11:29.

Il vad la geam.

E ciudat. Are o privire ciudata.

Se uita lung la mine, si simt cum i se face foame.

Alerg la geam, dar e deja langa mine. Ma intorc si ii intind prajitura.

Se uita lung la ea, si imi da peste mana. Prajitura cade, si eu nu stiu ce sa fac. Nu credeam ca e asa inalt.

E ciudat. Se uita cam ciudat la mine. Parca ar fi crud. Sau rau.

Dar eu stiu ca nu e rau. Daca era rau, nu venea in fiecare seara la mine, nu?

Se uita ciudat la mine.

Si-mi zice ca parul meu arata ca parul unei tarfe.

Cred ca n-am auzit eu bine. Sigur visez, m-a luat somnul.

Ma ia de par.

Cred ca-mi place, in timp ce ma doare. Imi zice ca fetele cuminti nu arata ca si cum abia ar fi iesit din patul unui barbat.

Totusi, cred ca ma confunda.

Mi-a strans tot parul la spate. Ma musca de gat.

Cred ca ma doare. Si sunt sigura ca nu-mi mai place.

Parca dureaza de mult…

Oare cand s-o termina?

In timp ce cad, vad prajitura bunicii pe jos…

Nici n-am apucat s-o gust…