Peisaj urban – EA

Abia ai terminat facultatea. Dacă ai făcut şi masterul, asta înseamnă un 23-24 lejer. Eşti o fată normală, dar bineînţeles – o secundă mai deşteaptă decât restul proastelor.

Te crezi realistă şi triumfătoare, o luptătoare veritabilă ce a obţinut ce are prin propriile forţe. Of course, fostul iubit care şi-a rupt fundul să te ajute să lucrezi la firma la care el nu mai lucrează din cauza ta n-a avut niciun rol în treaba asta.

Eşti o tipă rezonabilă, not clingy, plină de spiritul dreptăţii. Nu dai niciodată bani cerşetorilor. Preferi blugii combinaţi cu balerini, eventual un toc midi şi/sau peep toe. Te lupţi cu părul şi faţa ta şi când te părăseşte vreun bărbat, alergi disperată la salon, for a complete makeover. Diseară o să fii în Kulturhaus, sărutându-te cu vreun disperat.

Ziua te duci la job. Eşti plină de task-uri şi deadline-uri. Lunch-ul îl comanzi telefonic şi vine o dată cu perechea de pantofi comandată similar. Plăteşti bill-uri şi lucrezi în excel-uri, uitând să numeri şi oja la cheltuieli. Bei numai cafea de la Starbucks sau, dacă eşti vreo bio-eco-vegan fan, ai un termos hidos din care bei dimineaţa cafea sau ceai sau suplimente de slăbit, în loc să te ţii de bara metroului.

Nimeni nu te înţelege. Nimeni n-a trăit ca tine. Nimeni nu te cunoaşte cu adevărat. Toată lumea are ceva cu tine şi te-ai săturat de vechea întrebare „are you PMSing?”.

Vrei un tip cu bani, care să te ţină acasă ca pe o prinţesă. Nu o să recunoşti asta nici la duş, când eşti singură. Între timp, te prefaci că jobul tău are însemnătate.

Fumezi paiele alea subţiri şi fără gust. Bei Salitos sau Ciuc Radler. De faţă cu oamenii, mănânci ca o vrăbiuţă. Rupi frigiderul în două când eşti acasă şi-ţi dai seama că ai fost doar o partidă de sex. Şi încă una foarte proastă.

Femeile din jurul tău sunt nişte toante. Au vise şi speranţe şi au cu cine să le împărtăşească. Tu eşti singură cuc şi pretinzi că ţi-e extrem de bine aşa. Sunt geloase pe independenţa ta. Iar tu habar n-ai să fierbi două ouă.

Ai un Samsung. Ai fi vrut iPhone, dar n-ai muncit suficient. Oricum, ai tot timpul un tip la dispoziţie, care să-ţi repare telefonul, calculatorul, oglinda, etc. Iar el e doar un bun prieten. Of course you friendzoned him. Cui altfel ai putea să-i spui de toate tâmpeniile făcute cu toţi dubioşii, crezând că sunt „the one”?

Eşti mereu dată cu fond de ten. Chiar nu te-ai săturat să te întrebi de ce nu te vrea nimeni?

Peisaj urban – EL

Ai 30 de ani. Sau un pic mai mult. Esti un tip acceptabil, când te uiti dimineata în oglinda. Probabil un pic corporatist, desi n-ai accepta în veci titlul asta jignitor. E aproape la fel de rau sa-ti zica cineva ca esti hipster.

Nu esti metrosexual, ba dimpotriva. Nu te epilezi, uiti sa dai cu lama pe fata cu zilele, eventual bagi 100 de tigari pe zi, uitând sa dai si cu periuta pe dinti macar ocazional.

Esti trendy. Toate cluburile de pe Lipscani sunt casa ta. Te duci cu laptopul în spate (e de la serviciu, dar n-o sa recunasti asta) si te saluti cu toti oamenii de-acolo. Îi stii pe toti – e inevitabil. Unora le cunosti si numele.

Esti sufletul petrecerii si mereu se gaseste cineva sa te invite la un chef.
Cunosti toate prospaturile. Studentele noi din urbe, recent divortatele, proaspat înselatele, fetele-pâna-acum-cuminti decise sa ia viata în piept la propriu… Agenda ta din smartphone (un HTC, pentru ca doar cocalarii au iPhone) e plina de numerele lor de telefon. Inevitabil, toate sunt „fata” si „pisi”. E destul de greu sa tii minte atâtea nume.

Petreci în fiecare seara în cluburile/puburile de acolo si ti-e greu sa-ti amintesti ca ai si tu o casa. E un pic ciudat comportamentul tau – always on the prowl, never getting some. Dar pari multumit.

Te plângi cui poti de sefi, salariu, program, distanta pâna la job, ce manânci acolo, sedinte aiurea, taieri de salariu. Nimeni nu te asculta, dar pustoaicele de mai sus par date pe spate de povestile tale. Asa ca o sa continui. Felicitari, esti dumnezeul femeilor cu vârste între 24 si 28 de ani.

În sinea lor, toate spera sa te schimbe. Ca doar de aia vorbesti cu ele. Ai vazut o sclipire de geniu acolo si sigur ca ea e ceea ce ai tu nevoie.

Esti un personaj urban, boem si tare mi-e ca lui Caragiale îi pare rau ca nu te-a cunoscut. Atâta profunzime! Atâta educaţie!

Bineînteles, stii tot despre orice. Esti la distanta de un târ (vorba hipstereasca – nu mi-o asum!) tot timpul. Stii ce filme sunt, unde sunt, mai ceva ca Google. Stii ce albume cine a scos. Stii ce joc apare mâine. Mediezi pentru joburi si migrari de la o firma la alta. Întotdeauna esti ocupat. Întotdeauna îti faci loc în program pentru noi, muritorii.

Bei numai cocktailuri, eventual o bere de import. Uneori risti si bei wiskey, pentru ca poti. Ai mereu un tricou cu un mesaj funny si blugi normali. Pari curat. Pari si destept. Pari si cu bun simt.

Acum, serios, cine nu te-ar vrea?