Welcome to the club,
We’re all human and in pain,
We have no end and no beginning,
No way to gain
People or money,
We are just drinking.
This is a game,
We play it all the same.
When 27 calls,
I will be there.
Pick up the phone,
God damn it!
It’s chilly on this throne,
And I am almost gone.
I think I’ll quit.
Arhive etichete: club
Peisaj urban – EL
Ai 30 de ani. Sau un pic mai mult. Esti un tip acceptabil, când te uiti dimineata în oglinda. Probabil un pic corporatist, desi n-ai accepta în veci titlul asta jignitor. E aproape la fel de rau sa-ti zica cineva ca esti hipster.
Nu esti metrosexual, ba dimpotriva. Nu te epilezi, uiti sa dai cu lama pe fata cu zilele, eventual bagi 100 de tigari pe zi, uitând sa dai si cu periuta pe dinti macar ocazional.
Esti trendy. Toate cluburile de pe Lipscani sunt casa ta. Te duci cu laptopul în spate (e de la serviciu, dar n-o sa recunasti asta) si te saluti cu toti oamenii de-acolo. Îi stii pe toti – e inevitabil. Unora le cunosti si numele.
Esti sufletul petrecerii si mereu se gaseste cineva sa te invite la un chef.
Cunosti toate prospaturile. Studentele noi din urbe, recent divortatele, proaspat înselatele, fetele-pâna-acum-cuminti decise sa ia viata în piept la propriu… Agenda ta din smartphone (un HTC, pentru ca doar cocalarii au iPhone) e plina de numerele lor de telefon. Inevitabil, toate sunt „fata” si „pisi”. E destul de greu sa tii minte atâtea nume.
Petreci în fiecare seara în cluburile/puburile de acolo si ti-e greu sa-ti amintesti ca ai si tu o casa. E un pic ciudat comportamentul tau – always on the prowl, never getting some. Dar pari multumit.
Te plângi cui poti de sefi, salariu, program, distanta pâna la job, ce manânci acolo, sedinte aiurea, taieri de salariu. Nimeni nu te asculta, dar pustoaicele de mai sus par date pe spate de povestile tale. Asa ca o sa continui. Felicitari, esti dumnezeul femeilor cu vârste între 24 si 28 de ani.
În sinea lor, toate spera sa te schimbe. Ca doar de aia vorbesti cu ele. Ai vazut o sclipire de geniu acolo si sigur ca ea e ceea ce ai tu nevoie.
Esti un personaj urban, boem si tare mi-e ca lui Caragiale îi pare rau ca nu te-a cunoscut. Atâta profunzime! Atâta educaţie!
Bineînteles, stii tot despre orice. Esti la distanta de un târ (vorba hipstereasca – nu mi-o asum!) tot timpul. Stii ce filme sunt, unde sunt, mai ceva ca Google. Stii ce albume cine a scos. Stii ce joc apare mâine. Mediezi pentru joburi si migrari de la o firma la alta. Întotdeauna esti ocupat. Întotdeauna îti faci loc în program pentru noi, muritorii.
Bei numai cocktailuri, eventual o bere de import. Uneori risti si bei wiskey, pentru ca poti. Ai mereu un tricou cu un mesaj funny si blugi normali. Pari curat. Pari si destept. Pari si cu bun simt.
Acum, serios, cine nu te-ar vrea?