Confesiunile unei viitoare criminale

Dimineata, la cafeaua rece si la fel de pustie ca si ea…

Burnita ii batea in geam si-n suflet in acelasi ritm aritmic si straniu, de parca ar fi zis ca e noua fantoma ce a venit s-o bantuie…

Tacerea din ea nu era si tacerea din camera si plansul din ea, innabusit de zatul gros de pe fundul canii, ingurgitat fara sa vrea ea, ca de obicei, iesea parca si se prelingea pe geamul murdar ca si sufletul ei…

“you better keep it a check or you’ll end up a wreck”…

“wake up”…

Sau i se pare…?

Nu stie…

E o dimineata pustie, la fel ca oricare alta, la fel de straina de ea cum e si ea de lume… sau chiar si de sine…

Sau nu?
in fine… ploaia nu se opreste…

Nici plansul ei nu se opreste…

Sau doar i se pare?
parca totul e doar un vis urat… sau un cosmar platit…

Acum nu mai vin cu hitmanu’ dupa tine…

Platesc vreun savant nebun sa te chinuie cu tot ce ai tu mai negru in tine, sa iti procure cosmaruri la cerere, sa aiba cu ce te dezaxa…

“de parca n-as fi destul de nebuna…”
”sau de pierduta…”

Am si eu mintea ei ratacita…

E bine uitata si adanca in mine…

Si ma face sa ma pierd, sa nu mai stiu cine sunt…

Sau sa ma gadesc ca ar trebui sa-I tai venele, poate reusesc s-o scot din mintea mea…

Deci clar..

Probabil vreau doar s-o omor…

Ce-I asta?
confesiunea unei viitoare criminale?
si pe cine vreau eu sa omor cu atata drag si spor?
m-am trezit iar pe partea cealalta de pat?
sau cum naiba am reusit?
eh la naiba! Nici macar n-am baut cafeaua…

Si ceasca mea e goala…

De aseara…

Si sufletul meu e gol…

Si nu mai stiu ce am visat… despre ce cosmaruri vorbesc…

Sau macar cine e “ea” de care tot vorbesc…

Cred ca am baut cam mult… hahaha!

Like that would ever happen!!

Sau nu?

Sa-mi fac cafeaua….

Poate reusesc s-o beau…

Si-mi trece starea asta…

Ma doare capul…

Ma doare mana…

Ma duc sa ma spal pe fata… si pe dinti…

Ma simt murdara si impura…

Lipa-lipa-lipa…

Imi tarai picioarele pe gresia rece, cu grija sa nu-mi trezesc colegele…

Ce naiba!?!?

Ce e cu sangele asta pe mana mea??!!?
si pe fata!?!

Ce-am facut?

Ma spal…

Si nu se duce..

Parca e lipit pe mana mea…

E ca o vina scrisa in frunte..

La vedere…

La prea multa vedere…

A inceput sa se duca…

Parca e mai bine..

Ma duc sa-mi fac cafeaua… poate-mi mai trece starea asta de nervozitate…

Si am rabdare sa ma curat in totalitate…

Iau cana si o clatesc putin si pun niste apa rece…

Arunc in ea vreo 4 nessuri… si o lingurita de zahar…

O beau si ma plimb cu privirea prin camera…

What the hell?!?!

Unde imi sunt colegele?!!?

Hei!

Alo!

Anybody?

Nimic!!!

Ce e cu linistea asta?!
de ce imi bate numai ploaia in geam!?
de ce nu mai e nimeni langa mine?!
unde ati disparut cu totii?
ce-am facut?
de ce cad?
de ce se duce totul in jos cu mine?

Unde naiba a disparut lumea?
cine a platit cosmarul asta ca sa ma chinuie pe mine?
unde v-ati dus cu totii?
de ce plecati asa dintr-o data si de ce ma lasati singura, fara sa stiu ce s-a intamplat?

Lumeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee!!!!!!!!!!!

Unde esti, lumeeeeeeeeeeeeeeeeeeee?

Vai doamne, ce le-ai facut?
ce vina are lumea?
ce vina am eu?

Mamaaaaaaaaaaaa?
unde esti?
si de ce e intuneric in jurul meu?
mama?

Mama?

Lumina?

Lumina adevarata?!

Si o adiere la capul meu?

Imi sulfa diavolul in lumanarea de ziua mea?

Haha!

Nici macar o gluma nu mai esti in stare sa faci…

Deschide naibii ochii aia!

Ma dor ochii…

Nu mai sunt obisnuita cu lumina…

Deschide ochii am zis!

Ii deschid…

Numai nu mai tipa asa la mine…

Ma doare capul de parca am baut aseara ca nebuna…

Pai ai baut aseara…

Ca nebuna…

Haha!

Ce?
cum?

Ai si uitat?
ai baut si ultima picatura din sticla…

Cine?
eu?

Da ce?
tu esti scutita?
sau cum vine asta?

Da tu cine esti?

Adica?

Adica cine esti?

Pai deschide ochii si vezi…

mi-e frica…

frica? De ce?

pai te-am omorat…

hahahahahahahahaha!!!

Ai facut ce?!?

Te-am omorat in somn…

Fata, tu ai baut un pic cam mult…

Mari?
tu esti?

Well, thaa…

Voiai sa fie altcineva?

Si ce e cu sangele asta?

Aia e visinata…

Hai la cafea si lasa prostiile!

Dimineata a devenit brusc normala…

Si burnita din geam era prietenoasa…

Mana mea era murdara de rosu, dar nu mai conta…

m-am dus sa ma spal…

si s-a curatat cu totul…

si mi-am zis: “azi ma duc la biserica, sa ma curat cu totul…”


“dupa aia pot sa va omor…”

Ai venit ud acasa…

Ai venit ud acasa.

Eram pe canapea, frunzaream o revista…

Picioarele imi atarnau pe perete, si revista se odihnea pe ele…

Muzica urla pe fundal, undeva in coltul camerei.

Ai venit la mine, si m-ai sarutat pe frunte. Am simtit o picatura de apa cum se scurge din parul tau pe obrazul meu.

Ai pus o mana rece pe piciorul meu drept si m-a busit rasul.

– Ce faci? De ce esti ud?

– Eeeii… M-a prins ploaia pe drum. M-a facut leoarca. Trebuie sa ma schimb.

M-am uitat la fata ta si am inceput sa rad si mai tare.

– Ce fata de copil ai!

– Adica?! Si te-ai strambat intr-un mod adorabil…

– Adica… Ce vrei sa-ti zic? Esti dragut, parul iti sta ciudat, esti ud tot si se vede tot. Am chicotit si mi-am dus mana la gura.

Revista a alunecat brusc de pe picioarele mele cand m-ai atins pe umar.

– M-ai speriat!

– Ei na! Cred ca ai si uitat ca sunt aici.

Am scos limba la tine si ai sarit sa ma musti. Nu mi-ai prins decat varful limbii, dar m-a durut putin. Ai inceput sa razi si tu cu mine.

Undeva, langa mine, o revista sedea imprastiata. Undeva, in coltul camerei, o muzica mormaia ceva nedefinit.

– Parca ai zis ca te schimbi. Nu te schimbi?

– Ba ma schimb, stai sa ajung in camera.

– Hei, hei, hei! Vezi ca uzi toata casa!

– Lasa, avem mop!

– Stai, nu te duce in dormitor!!! Uzi tot!

Am alergat dupa tine, ai udat tot in cale, si eu calcam in baltile tale. Cand sa te ajung din urma, am alunecat…

– Mama ei de ploaie!

M-ai prins si mi-ai salvat capul de la un impact iminent cu peretele. M-ai lipit de tine. Erai ud si rece, eu eram calda si moale… Parul tau inca picura deasupra mea… Hainele tale se lipesc de tricoul meu subtire, roz. Cred ca mi s-au intarit sfarcurile. Pantalonii mei scurti devin din ce in ce mai scurti, pantalonii tai uzi dispar din ce in ce mai mult… Cred ca ne-am pierdut sosetele undeva pe hol. Muzica zice ceva de “your body is a wonderland”… Cred ca ne cunoaste.

Printre chicoteli, observ cu stupoare un tricou roz agatat de lampa din dormitor. Printre chicoteli, observ cum parul tau a incetat sa mai picure deasupra mea. Intre noi n-a ramas nicio haina, niciun tricou, nici macar apa…

Brusc, s-a evaporat totul intre noi.

Timpul a ramas acelasi si, in tacerea camerei (CD-ul s-a oprit, cred) n-au mai ramas decat chicotelile noastre…

Copilul

Sunt un copil trist.

Mi-am pierdut lacrima. Am vazut-o fugind la vale, rostogolindu-se pe sine catre negrul abis. Mi-am vazut sufletul incins de patima si dorul de a iubi, de-a simti pacea divina ce se naste dimineata.

Am simtit picul de liniste ce se naste cand moare ultima stea. Am iubit picul de ceata de dimineata.

Sunt un copil singur.

Atat de singur, ca nu stiu ce numar sa-i dau lui infinit, atat de singur ca orice cuvant mi se pare nespus si doar nebunie din mine.

Atat e de liniste si de tacere! Ma simt frate cu mortii din morminte, care nici macar nu stiu de mine si de tacerea din mine…

Ma simt atat de greu si totusi atat de mic!

Sunt un copil pustiu.

Care plange.

Si care nu stie sa zica ce-l doare.

Si caruia i-e frica sa zica: “nu da, ca ma doare…”…

Sunt doar un copil pustiu…