Maria – Prolog

Maria se uita la poze. Nu remarca schimbari majore. Si ii place sa-si schimbe sosetele.
Cateodata sta pe intuneric, iar uneori aduna fluturi.
Nu-i plac merele si oasele rupte si adora joaca in noroi.
Uneori, se uita la luminile din oras, si i se pare ca ele cres, si cresc, si cresc…
Si de cele mai multe ori, Maria adora sa moara…

One Response to “Maria – Prolog”

1. Chris Saddler spune:

   10 august 2009 la 15:06

   Cam mananci litere. si cuvinte. Cred ca vroiai sa scrii:
   “Maria se uita la poze. Nu remarca schimbari majore. Sunca inca i se revarsa valuri peste ale ei coapse slaninoase. Si ii place sa isi schimbe sosetele. O face de 2 ori pe an. O adevarata sarbatoare pt ea.
   Cateodata sta pe intuneric, iar uneori aduna fluturi. Fluturi. O metafora atribuita moliilor ce flutura in carduri printre mormanele de haine nespalate din camera.
   Nu-i plac merele fara bere si oasele rupte si adora joaca in noroi. Ea si prietenii ei ce-i grohaie suav la ureche.
   Uneori se uita la luminile din oras. Sunt atat de departe de ea. SI par a creste. E din cauza ochilor mariti de foamea porcina ce a cuprins-o.
   Si de cele mai multe ori Maria adora sa moara. Astazi i-a reusit. Ce sarbatoare! Nigeria salvata de la foamete!