Tata

Cand eram mica, tata era poet.
Poet fiind, iubea mult. Iubea multe femei, pe langa maica-mea. De multe ce-a iubit, cea din urma s-a hotarat sa-l lase. Pe langa faptul ca era poet, ii placea si sa se distreze. Asa ca s-a distrat, in fiecare clipa, uitand de cei din jurul lui. Probabil ca hedonismul in care traia ii era suficient.
Eu si mama am crescut departe de el. Impreuna, doar noi doua, fara picior de barbat. Terifiata, saraca maica-mea asista zilnic la transformarea mea in taica-miu.
Devenisem poeta si in acelasi timp, de-o nesimtire cruda. Dar cui ii pasa? Eram fata lu’ tata si nimic nu schimba asta. Daca ma puneai langa maica-mea, oglinda ne arata foarte distinct. Indepartate, ca fire si ca aspect, puteai cel mult sa zici ca suntem rude indepartate.
Lirismul in care traiam m-a apropiat si mai mult de fire lu’ al batran. Hedonismul din el se pogora acum asupra mea. Trecusem de stadiul de poetesa, eram deja mai mult. Si mie imi placea sa ma distrez, desi nu tocmai ca taica-miu. Faceam alte lucruri, minore. Dat fiind faptul ca eram minora.
Maica-mea ma tot batea la cap sa-l cunosc, si eu refuzam categoric. Daca as fi stiut ca intre el si mine – fata in fata si eu si o oglinda – fata in fata, nu e nicio diferenta, as fi stat acasa.Nu m-as fi obosit sa scormonesc prin trecut si prin vremi apuse si uitate. Mi-as fi vazut de ale mele. Erau atatea carti de citit, atatia oameni de cunoscut.
Acum, taica-miu nu mai e nici poet, nici manat de hedonism.
Desi seman cu el, nu sunt chiar ca el. Sper ca la varsta lui sa stie lumea unde sunt. Sau, daca nu stie, macar sa ii pese.

6 comentarii la „Tata

  1. si tatal meu a gresit. dar m-a iubit enorm de mult. m-a iubit in tacere – niciodata nu mi-a spus-o. dar mi-a transmis-o exact prin strigatul lui surd in mijlocul neputintelor sale: femei, bautura, indiferenta.
    m-a iubit ca Dumnezeu de mult. deseori faptele erau opusul iubirii, insa anumite priviri din anumite zile, ori ani, m-au elucidat ptr totdeauna. inima lui nu era decat una nemaivazut de buna. dar timida si mica in fata vervei din noi. repet. nu-mi demonstra asta prea des. as numara pe degete de cate ori. dar dragostea lui pe care am simtit-o a fost suficient de putenrica sa faca parte din mine ptr totdeauna.

    .. iar mama, mama mea este cel mai bland inger in vesnicie, care ne-a vehgeat pe toti si inca o mai face, a vegheat peste toata familia turnand in noi nesfarsite lingouri de blandete, iubire, devotament, sacrificiu total.
    parintii care-si iubesc copiii acolo, in sufletul lor, nu le arata si fac opusul.. sunt nesperat de disperati.

    ca si un alcoolic este cel care greseste in mijlocul familiei sale. si greseste imposibil de descris. ca si alcoolicul – este blamat. scuipat. jignit. agresat. gonit, aruncat intr-un sant. dar poate acela ar vrea din toate puterile sale sa calce viciul in picioare. si nu poate, cu tot ajutorul acordat. viciul il rapune pe el.

    nu doresc nici in inima dusmanilor sa se simta cum se simt cei pierduti in sinea-si. deznadajduiti. in poleiala doar cat sa braveze si sa moara in final dintr-un refuz al organismului de a mai primi alcool, nehrana, oboseala, lacrimi, griji, regrete, pierderea directiei in toate..

    mama, tata.. sunt ingerii mei pazitori. filonul meu. oricum ar fi ei. pentru totodeauna 🙂 sper si pentru tine.

    mizez pe dragostea celor ce ne-au dat viata, chiar si neimpartasita din lipsa de putere. dar ea exista in sufletul lor..

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.