Arhive etichete: literatura

bitch

Posted on by
Răspunde

don’t forget to be a bitch,
don’t forget to scratch the itch,
above everything you do,
don’t forget to have a clue.
don’t forget how to behave,
don’t forget to curl and shave
words and wisdom to forget,
have you learnt your nothing yet?
don’t forget to do it all,
while you do nothing at all.
be a mother, be a saint,
let your cries to slowly faint
while you suck them dicks and balls,
men are just a bunch of know-it-alls!
but you’re stupid, don’t forget,
look at all the darkness that has crept
past by you while you were sleeping,
all your life you will be weeping.
silly girl, by now you know
you’re ok if you’re a hoe.
you know nothing, like jon snow,
you are worth a frozen toe.

Hate/Love

Posted on by
Răspunde

And I hate everybody
That made me feel
There’s something wrong about my body
Or about the way I kneel
In front of souls and depths and hollow wishes.
Don’t you just wish you had three more wishes?
And I hate everyone
That made me feel
There’s something wrong about my feeling
Of the feeling that keeps filling me.
Oh, I know they’re just playing the part
Of being cool, without a heart.

And I hate myself
Because I feel,
Because they taught me not to feel.
They taught me to lie,
To cheat and steal,
To smile and nod instead,
To look so dead,
Inside,
Outside.
But now I cannot hide.
I want to show,
Express
And love
The world beneath,
The sky above.
This way, I’m sure,
Like waters run to shore,
I won’t be hating anymore.
Instead, I’ll love you more and more.

Hermit

Posted on by
Răspunde

You dwell in me, in you, in all around you,
And yet you seem to shy away.
Your words are silent,
Your steps forgotten,
But you will never stray.
You look for hidden truths and meanings,
And yet you seem to shy away.
Your eyes are open,
Your wounds are sore,
But you will always stay.

Stay close and close your eyes,
Let me forget, let me remember,
Between us, there is space, there are ties,
From January until December and forever.

And You’ll Know Me

Posted on by
Răspunde

And you’ll know me
By the smell of the dead
I leave behind.
And you’ll know
I’ve been inside you
When you’ll feel my hand
Ripping through you.
And you’ll see the steps,
And you’ll smell the fear,
And you’ll still hold me dear,
And I’ll still use your blood to smear
My face and eyes,
My knees, your ties,
Your veins are deep,
I love that shit!
And you’ll know me in you,
And I’ll tell you I love you.
And you know I do,
I really do!
Please take this blade,
Swallow it whole,
You dirty, fucking mole.
And now you know me,
Ain’t that great?
Your blood, your sweat,
All of it bears my name.
And everything is just the same
As it was before you knew me.

pielea mea

Posted on by
Răspunde

pielea mea poarta poveri de care inca n-ai aflat,
si nu stii daca poti sa le cari,
nu stii daca sa le furi,
sa le arunci si sa le-ngropi.
nu stiu nici eu,
deci despre ce vorbim aici?
in lumea asta mare suntem doar doi oameni mici.
si pielea mea te poarta, mandra, si mirosul tau
tot zaboveste-n parul meu.
cuvintele nu mai rasuna dintre buze azi.
esti langa mine si nu te voi lasa sa cazi.
si pielea mea pe tine-ntreg te poarta.

as zice ca e scris de soarta.

Paco

Posted on by
Răspunde

De moale ce esti
Si suflet de cald,
Suflet de aur
Si suflu de iaurt
Baut pe furis,
Te caut in desis
Si stiu ca intr-o zi
O sa-mi raspunzi
Si-o sa m-auzi,
Si o sa vii spre mine,
Vesel, fara grija si murdar de tot,
Si eu te voi pupa cu drag si chiar in bot.
Mai Paco, mai,
Mai cauta-ma si gaseste-ma,
Caci sunt departe
Si lumea ne desparte,
Si mi-e asa de dor de tine
Si de latratul tau,
De n-am habar de mine.

Tăcerea e cel mai greu răspuns

Posted on by
Răspunde

– Tăcerea e cel mai greu răspuns, mi-a zis oglinda.
– E ok, răul nu-i decât în mine, i-am întors-o brusc.

Dar nu era nimeni în cameră când am aprins lumina. Absurdul situației are uneori gust de ciocolată amară, astăzi tot ce simțeam în vârful limbii era suflet de câine ud.

Și n-am nimic a-mi spune, n-am nimic de făcut. Tăcerea e cel mai greu răspuns, și tind să cred că mama are dreptate.

Dar nu e iad, și nu e rai. Nu e început și nici sfârșit. Totul e doar mijloc putred de suflet de om, și probabil că ar trebui să mă împac cu situația, nu? Nuuu?!

Dar nu.

Sau da.

De ce?

Și chiar n-aș ști să-ți spun. Când tot ce e tăcere e doar un răspuns greu. Când tot ce e durere se naște din mucii tăi. Băi mucilagus forte care ești, te bagi iarăși neîntrebat?

Și ceaiul de azi are gust de praf albastru, și cuvintele tale se învârt în mine. Lacrimile mele au gust de râie, au gust de râs, și gust de streașină de casă, pantofii tăi mă calcă rapid în picioare, și n-am ce să le reprosez. Talpa e așa calitativă.

Iar ești stupidă! Iar și din nou și încă o dată!

Și ironia ta are gust de pepene galben ușor mucegăit, ușor adormit, ca sufletul ăsta obosit.

Dar n-am referințe, n-am adevăruri, n-am moarte și nici viață, și totul plutește nedefinit lângă mine.

Ți-am zis astăzi că te iubesc?!

Tăcerea e cel mai greu răspuns.

Și dacă aș vrea să-mi croiesc un drum, aș planta de-a lungul lui sârme și ghimpi, lemne mici de alabastru și tocuri de pantofi cui, să delimitez calea mea de a ta, pentru că nu-ți dau voie, auzi?! Nu-ți dau voie! Nu vreau să fii aici! Nu! Nu! Nuuuuuuuuuuuuuu!

Și strigătul tău mă râcâie, și mă zgârie, și mă doare. Și uite ce curge din mine… Sângele meu nu e sange, e bucăți de vată îmbibată în spirt.

Toți avem daddy issues, ți-am mai zis. Și mommy issues, și vrem să futem ce nu putem fute, pentru că oricum nu putem fute.

Ah, pardon. Am vrut să spun alteva. Toți vrem să ne întoarcem unde n-am fost niciodată, în adâncul originii unde oricum nu avem loc. Unde oricum nu ne e locul.

Și nu te vreau! Nu te vreau! Nu te vreau!!!

Dar poți veni oricând. După 12 noaptea. Până atunci sunt a mea, și să-ți mai zic ceva.

Tăcerea e cel mai greu răspuns.

Și azi am aprins lumina.