I close my eyes,
The world is closed,
Inside my arms
The world opposed
This hefty sound
Inside my mind,
Inside the trembles,
Inside the blind.
As everything foretold this life,
As low and up are on the bind,
I try to hide inside
This bloody knife.
My god is numb,
My food, your thumb,
And I am left so cold and dumb.
Do you recall the days of numb,
When all the light and heat were sum
Of life and death and all the rest?
With misery and hate I am so blessed.
Stii cuptorul asta mare,
Cate-aduna-n dansul oare?
Dansuri, pecete, cetate,
Bunatati de mult uitate.
Vise, gangureli si vorbe,
Re-ncalzite, supe, ciorbe,
Prafuri lungi, siroaie-albastre,
Juraminte de-ale noastre.
Si aici eu te-as pastra,
Foarte aproape, sigur, da,
Sa ramai copil mereu,
S-ai un singur dumnezeu.
M-aș pierde, dacă aș ști că m-ai găsi,
Și mi-aș ascunde ochii de plăcere.
Dar tu nu aduci decât tăcere,
Și știi că aduci numai durere,
Și eu nu cred că aș putea
Vreodată suporta
Atâtea lucruri rele să le iau asupra mea.
N-aș mai trăi, știi bine c-aș muri,
Dacă mi-ai ciopli tu piatra de la cap,
Dacă mi-ai face un sicriu în care să încap,
Și dacă ar fi suficient să scap
Din viață fără tine,
Căci știi că nu mi-e bine
Când dimineață sunt doar eu cu mine.
Din tot ce-aș face, nimic n-a fost făcut.
E prea târziu,
Și am tăcut prea mult.
Nimic nu am, nimic din ce n-am dat,
Rezultatul e tot la fel de vid, de plat.
Intotdeauna-i pasager,
Nu stiu ce vreau, dar stii ce-ti cer,
Scaldati doar in lumina lunii
Vreau sa dansam noi ca nebunii.
Intotdeauna moare ieri,
In fiecare seara tu imi ceri
Sa prelungesc un chin fictiv,
Iar eu iti spun ca esti naiv.
Intotdeauna tot răsare
Speranța de care toti iti zic ca moare,
Aduce dimineata, zambete si soare,
Iubire, fericire, totul. Oare?!
Film, vin si lumanare,
Totul inima nu are,
Si e ca din intamplare
Ca stam sub acelasi soare.
Si vina nimeni nu are,
Amandoi stim ce ne doare,
Stim ca raul e prea mare
Sa mai fie indreptare.
Dar cu timpul poate… Oare?
Poate avem o sansa mare
Sa gasim ce nimeni n-are:
O iubire ce nu doare.
ti-am citit din scrisoare,
fara sa stii cat ma doare
sa vad atatea cuvinte pe-o foaie
care-mi frang inima, ma indoaie.
si nu stii pustiul din mine, ma arde,
e ca atunci cand citeam dintr-o carte,
deserturi urate, aride, departe,
ecouri fara lumina, si sparte.
si nu am cum sa te-ntorc inapoi,
si stiu ca de-acuma nu mai suntem in doi.
tot ce tacerea n-a spus intre noi,
sunt mirosuri uitate de morti si strigoi.
ai zis ca iubesti doar amintirea.
pe mine deloc, asta e stirea.
incerc sa nu plang, dar ma pierd cu firea,
apa asta adanca aduce si nemurirea…
scopuri atinse, cuvinte stinse
pe foaie de telefon,
si totusi mi-e somn,
cand tot ce mai vreau e sa uit si sa sper
ca poate veni-vei de nicaieri.