imi place ca nu am motive sa explic
tot rasul asta din mine, trist,
toata ura ce naste zambet,
si tot cuvantul asta sec,
nelinisti adormite,
tresarari de suflet
si, peste toate astea,
suflet gol.
si n-am nevoie sa iti spun
ca tot ce-mi dai,
ce n-ai acum,
doar vorbe goale, suflete si scrum
se-aduna-n farfuria mea
si stiu ca viata este grea,
rimele mele sunt stupide,
si oasele mele-s aburinde,
si caut sa le potrivesc in gauri,
sa le dezbrac, sa le pictez
si-n hauri
m-arunc si ma zdrobesc de pietre.
vreau sa dispari,
sa taci,
sa mor,
sa ne imbete
apusuri si mirosuri dulci-amare.
viata e de cacat si doare.
Arhive etichete: poem
Si stii…
Si stii ca te-am visat mereu pe langa mine,
Doar atarnat de vorbe si cuvinte sfinte,
Fara taceri aiurea, nesimtite,
Fara placeri prea mute, netraite.
Si stii ca sub lumina lunii
Doar noi dansam, noi si nebunii.
Tot ce nu am uitat vreodata e in mine,
Tot ce-i furtuna se-ascunde azi in tine.
Si stii ca zambetul e cea mai frumoasa arma,
Doar blesteme si pacate el mai sfarma.
Tot ce e bine-n noi e rasfirat pe tine,
Tot ce e rau in noi le tai din mine.
Nemuriri trecute si taceri uitate,
Mai stii cum e sa respiri si sa tresari tu, poate?
Din tot ce n-am si tot ce n-am avut,
Cuvintele-mi rasar pe buze, mut,
Tot cautand si alegand ce n-as putea gasi,
In sufletele noastre-s doar copii…
doi
nu pot sa dezbrac peretii goi,
oricat as cauta, tot dau de noi.
si nu pot sa ascund in mine
tot raul, jegul, care-au fost in tine.
eu ard pe dinauntru, carne, sare,
golul din mine e din ce in ce mai mare,
si pielea mea se face scrum,
si tu nu esti cu mine-acum.
ochii mei cad pe dinauntru, goi.
sunt singura si nu stiu sa numar decat pan’ la doi.
and if
and if you shot me down,
and if i leave without my crown,
and if everything out there is dead,
are you the only one inside my head?
and if you leave me on the ground,
and if you sell me for a pound,
and if i’m gagged and i am bound,
do you hear me make a sound?
and if you kill my hopes,
and if you feed me all your ropes,
and if all that’s left are rusty yokes,
will you scream „t-t-t-that’s all folks?”
Inapoi
Eu, cand ma pierd, nu stiu sa ma mai separ,
De vise-albastre si ganduri de artar,
Si caut prin cafele scurse
Lacrimi amare, felii de paine unse.
Si nu stiu dac-as putea sa regasesc
Tacerea dintre noi s-o retraiesc,
Si pierd de-atatea ori timpu-napoi,
Secundele si aerul dintre noi doi.
Te pierd pe tine si ma pierd pe mine,
Lumea n-are cuvinte si e bine.
Taceri se sparg si curg de sus spre noi.
Sper ca iti amintesti tu drumul inapoi.
lovers
we were lovers,
now we can’t be friends,
this is how it ends.
i pull up the covers,
you just drive away,
and everything inside my head is grey.
hours pass, and time stands still.
nothing i know is in between.
your sky is green,
i paid this bill,
and all that’s left is dust
and cursed lust.
diverse
caut lumini, si sunet de apa,
din viata asta sa stii ca nimeni nu scapa.
si chiar de-oi gasi ce-mi trebuie-acum,
nu voi scapa, ma voi face scrum.
tu cauti doar zambet, iubire albastra,
si crezi ca inima ta e maiastra.
iubirea e jeg si mizerie-ascunsa,
si inima ta cu vodka merge ca unsa.
treptat, se strecoara prin mine un „pot!”,
m-apropii de soare, de zei si de tot.
si ce ma-ndoiam de mine ca nu
azi am gasit in tine, si tu…
