M-am trezit de dimineata ca orice alt om. Adica am deschis ochii, ca urla alarma langa mine, si-am zis
„pfoai, ce tarziu e, cat e ceasu’?!”, intr-o criza totala de neuroni si timp. Si m-am intors frumos pe partea cealalta.
Intr-un final, am binevoit sa-mi ridic fizicul dintre asternuturi si, bai, ce fizic! Ce asternuturi! M-am indreptat frumos spre baie, unde oglinda imi arata o persoana atractiva la primele ore ale diminetii, persoana pe care am spalat-o si pieptanat-o frumos, ca sa fie decent de aratat la lume.
Am servit o cafea facuta de mana mea indemanatica, adica un zem de apa chioara cu niste ness si zahar (nu mult, ca ingrasa), pe care am savurat-o privind cu interes un post de muzica (nu zic care, ca nu facem reclama, dar era VH1).
Cand s-a facut timpul, mi-am ridicat fizicul (care intre timp a devenit fabulos) de pe canapeluta si am plecat de-acasa. Se vede treaba ca fizicul meu instiga si intriga, caci maidanezii cartierului m-au alergat, probabil ar fi vrut sa-mi ofere flori de camp udate de urina lor si a altora. Fizicul meu fabulos a alergat un pic mai repede, unde se observa treaba aia rusinoasa cu adrenalina.
Am reusit sa ajung cu fizicul in stare buna in statia de autobuz, unde am bagat un sprint ca lumea, de zici ca am fost la semimaratonul din weekend. Am urcat rapid pe treptele intesate de oameni (reprezentati, in majoritate, de cetateni aflati la a multa tinerete), cu scuzele de rigoara („Pardon, imi dati voie?”) rasplatite cu priviri pline de pizma. Toti reprezentantii venerabili ai varstei a treia imi daruiau coate si genunchi in diverse parti moi ale fizicului meu impresionant, asaltandu-mi in acelasi timp nasucul fin.
„Bai, astia lucreaza pe doua cai, si fizic, si psihic”, mi-am zis, dandu-mi seama de strategia care ii ajuta pe cetatenii respectabili ai urbei sa ajunga la timp la piata. La Piata Romana sau la Piata Victoriei, nu stiu inca, dar undeva pe-acolo.
Inspirata fiind de vorba din popor, cel mai destept cedeaza, am zis ca acum e momentul sa fac miscarea inteleapta. La prima statie am coborat, luand-o la pas repejor spre birou, bucurandu-ma ca i-am fentat pe batranei.
Concluzia? Bucuresti, capitala europeana moderna, unde esti alergat de caini, mirosuri si pensionari…