Mă învârt, singură, cu gândurile mele, nereușind să plec, în sinea mea, de lângă tine. Te-aștept și n-aș mai vrea să plec de-aici, de parcă aș fi găsit ce n-am căutat vreodată.
Mi-aduc aminte vag de mirosul tău, de pașii tăi ușor ascunși, dar știu clar că pe pielea mea ai pus o dată degetul.
Simt și-acum cum m-ai împuns în dimineața aia caldă de iarnă, cu gerul strecurându-se lent în odaie.
Simt și-acum în mine lama albastră a unei frici, de parcă m-ai tăia chiar tu, ca-n după amiaza aia caldă de vară…
De ce e totul cald pe lângă tine? E ca și cum ai topi totul în calea ta – și ziduri, și anotimpuri, și dureri, și răzbunări, le contopești pe toate într-o supă nedreaptă, pe care o verși în mine…
În mine e loc acum pentru tine, ca o groapă de gunoi uitată la marginea orașului… În mine ți-ai ascuns și gândurile, și armele, și-am făcut loc pentru ghearele tale. Te-am lăsat să mă scurmi și să mă cauți, mă dezbrăcai încet și sfâșiai din mine lent, lent de tot, celulă cu celulă.
În mine te-am așezat, te-am lăsat să zgârii și să rupi, bucățele mici au curs din mine, și oamenii mă întrebau confuzi pe stradă dacă n-am pierdut ceva…
Zâmbesc amar, și simt și-acum lama ta albastră cum sfâșie din mine… Am pierdut din mine tot și ție ți-am făcut loc, până când în gramul meu de suflet n-a mai rămas nimic.
Iar tu, în după amiaza aia rece, te-ai ridicat și ai plecat.
am vrut de mult timp sa-ti trimit un comment. azi e acel de mult.
ai un suflet extraordinar. amplu. cernut. inocent. opus. lucid.
iti multumesc pentru felul cum scrii, cum poti sa existi, pentru modul cum ne transcrii si noua ceea ce stim si uitam pe loc.
iti doresc multa, multa pace si un suflet la fel de vibrant. un suflet al momentului 0. al momentului cand mastile cad si tu.. si el va priviti valorosi, atunci, acolo, in momentul adevarului cel mai in mijloc.
iti urez mult succes in tot ceea ce faci si trairile tale exprimate in aceste speciale randuri nu cad in gol. cad in noi, pe vibratia pulsanda a sufletelor noastre.. care mai nimeresc si in astfel de cugetari intr-o vaporoasa dupa-amiaza de ciocolata alba.
ti se potriveste campanella lui paganini, ori winter de vivaldi, nu stiu de ce..
felicitari ptr tot ceea ce scrii si si esti. imi place sa cred ca esti si ceea ce scrii.
cu stima, ivona 🙂