Un loc pe săptămână

Spamul de dimineață îmi spunea „Check out Brussels”, dar pentru că sunt o mică anarhistă am decis să merg contra curentului.
Eram mică atunci când m-am lovit prima dată de Japonia și cultura lor, fără să pun la socoteală derapajele de prin anime-uri. Citind Shogun, văzând la televizor tot felul de reportaje și documentare, mi-am dat seamă că Japonia e un must pe lista de locuri de vizitat.
Japonia e fascinantă pentru că are de toate: are viteză, tehnologie, zvâc, nerăbdare – are Tokyo. Pe lângă asta, Japonia mai înseamnă și ceai, liniște, flori de cireș, templuri, sate uitate de lume, zen.

Tokyo e diferit de alte metropole. Arhitectural, e grandios – îți dă impresia că au vrut să facă ceva ce n-a mai fost făcut. Când te uiți la oameni însă, ai senzația că ești într-un mușuroi gălăgios, unde oamenii se grăbesc tot timpul, unde oamenii nu au identitate.

Sursa: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8.

Un loc pe săptămână

Niciodată nu am fost fan SUA și nici n-am visat să le calc pământul. În ultima vreme, însă, parcă m-am îndrăgostit de New York.
Nu știu dacă vina o poartă serialele (Friends și How I Met Your Mother) sau piesa de la Snow Patrol care mi-a bântuit urechile în ultimele săptămâni, dar am început să caut poze cu Marele Măr.
Îmi place că e alive chiar și noaptea, sau mai bine zis, mai ales noaptea. Că-ți dă impresia de mare, de nemărginit, de libertate, de anonimitate și de putere. Vorba cântecului, if I can make it there, I’ll make it everywhere.
Aș vrea să-l vizitez pentru o lună, într-o vară haotică, să mă plimb pe străzile lui excentrice și noaptea să mă uit la lume de sus.

Cel mai frumos e New York-ul văzut de sus.

Surse: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8.