„Nu iubesc decat ce trebuie”,
Recita ea cu degetul in aer,
Si trage suflul tot in piept
Si ma intreb
„Eu oare cand ma mai destept?”
„Nu mananc decat ce-i bun,
Ce face bine la ficat,
Sincer sa-ti spun,
Tot ce e verde si curat si dulce,
Cat poate corpul meu tot duce.”
Si ma gandesc in sinea mea
„Pai hmm… Cum e sa fii asa cuminte,
As fi si eu, dac-as putea,
Dar parca-mi plac pacatele prea sfinte.
Imi place ciocolata si friptura,
Si noptile tarzii din dimineata,
Cred ca nu am gustat nicicand prescura,
Dar am alunecat de vreo trei ori pe gheata.
Imi place sa iubesc fara tagada,
Cu patima ascunsa in ograda,
Cu inima pusa-ntr-o farfurie,
Pe care sa ti-o dau chiar tie.
Imi place sa creez scenarii multe,
Si visele mele nu-s niciodata mute,
Cuvintele vin rotocoale doar spre tine,
Caci vreau sa-ti spun cat e de bine.
Nu, nu iubesc curat si sanatos,
Si mai mananc si de pe jos,
Oasele mele-s obosite, dar nu-i bai,
Stiu ca daca iti dau ceva, tu tot mai multe ai,
Iara pe dos este la fel de-adevarat,
Asa ca te invit sa ne iubim curat.”