Din gramada cea mai mare
Ma tot uit si tot rasare
Cate-un prost si mi se pare
Ca tot el crede ca-i mai tare.
Dac-ar sti sa isi aleaga,
Dintre flori ce sa-nteleaga,
El tot n-ar sti sa culeaga
Si sa-si puna in desaga.
Fara sa asculte-apoi
Nici idei si pareri noi,
Prostul este prost si-n doi,
De-ale lui nu il dezdoi.