Sunt omul care n-a mancat niciodata merdenele.
Nu am folosit masca de par.
N-am avut imprimanta niciodata.
Am primit cadou de ziua mea o nuca de cocos (la 16 ani) si un covor (la 26). La 36, ma astept la o galeata de lavabil.
Am purtat sutien destul de tarziu si pentru putin timp.
N-am decat o camasa alba, si aceea primita cadou. E si cu maneca scurta, deci…
Nu stiu sa merg pe tocuri.
Nu-mi plac merele.
Nu beau decat cafea facuta de doua persoane.
Nu-mi place ce-au ajuns unii oameni din viata mea.
Ma simt adunata si lipita din bucatele mici.
Imi plac atatea chestii si, totusi, sunt atatea lucruri pe care nu le-am incercat. Lucruri pe care le-am omis, voit sau nu.
Nu ma simt ingradita de nimic. Nici incuiata. Si totusi, aleg sa ignor lucruri, idei, oameni.
Nu sunt curioasa. Adica sunt, in anumite privinte. Dar in chestiile triviale (cine cu cine s-a ceva) manifest dezinteres.
Nu stiu sa aleg un loc de petrecere.
Nu stiu cluburi si baruri. Merg oriunde.
Pare ca plutesc in deriva si-as vrea sa spun ca nu e asa. Sau macar sa vociferez ca nu e in totalitate asa.
Probabil ca e. Probabil ca nu.
N-am colectionat timbre. Vreau arici. Imi place vintage si trandafirii galbeni.
Am alunite plasate in acelasi loc in care le au si alti membri ai familiei (mame, matusi, tati, verisori, etc.).
Alcatuita din bucati, ca si tine, sunt.
N-am vazut Troia si nici Star Wars, iar asta nu inseamna ca totul se rezuma la asta.
Habar n-am de ce ti-am zis toate astea…