Ma trezesc o data cu dimineata. Simt cum soarele se naste din mine si incep o noua zi cu zambetul pe buze. Nu deschid inca ochii, pentru ca-mi place sa lenevesc ascuns, sub paturi.

Imi intind incet picioarele, cu grija sa nu trezesc nimic in jurul meu. Pasarile nu canta, caine nu am, e liniste totala. Incerc sa prelungesc linistea, fara sa caut ceva anume. Respir usor, usor, usor…

Nu vreau sa treaca timpul. Nu-mi place sa stiu ca se rupe in secunde si ploua peste mine. Uneori ma trezesc dimineata cu ganduri ciudate, fara sens, si simt cum timpul se rupe si se dizolva.

Deschid ochii. Imi place ca, atunci cand ii deschid, totul se schimba, se transforma.

Linistea nu dispare, dar e mai dureroasa. Ma apasa si respir greu. Deschid ochii si-i inchid la loc, dar doar pentru o secunda. Cand ma uit din nou la tine, este totul altfel. Pamantul se opreste o secunda si uita sa respire. O ia de la capat ciudat si distant, de parca si-ar feri privirea de a mea.
Dau sa ma ridic din pat. Patul scartie, podeaua protesteaza, afara a disparut soarele si linistea. Totul se ascunde din calea mea, se confunda cu restul.

Buzele mi se despart, incet, intr-un zambet crud. Senin, dar crud. De sub ele rasar dintii mici si ascutiti, ca niste cutite fildesii.

Zambetul meu devine verde-mov. Camera se face gri, ca un ciment vomat peste pereti. Soarele se ascunde, si eu imi arat dintii mai abitir ca inainte.

Acum imi vezi ochii. Ochii mei care n-au culoare, ci doar flacari si venin. N-ai sti sa spui ce vad ei, ai sti doar ca te-ar durea sa te uiti in ei.

Fruntea mea e curata si parca lipseste ceva de pe ea. Parul sta cuminte, drept, pe umeri. Varfurile amenintatoare se indreapta spre pamant, iar pamantul se cutremura de frica.

Imi ating fata cu mainile. Am niste degete lungi, cu unghii ascutite, usor mucegaite, ai spune. Culoarea lor neobisnuita ma face sa ma cutremur de fiecare data cand ma uit la ele. De placere…

Pometii mei sunt inalti si mandri, barbia mea e ascutita, iar nasul meu stie foarte bine ce vrea. Mana ma mangaie cu drag, singura care ma iubeste. Inchid ochii o secunda, pentru a ma bucura de toate astea.

Incep sa ma misc, cu ochii inchisi. Lumea o stiu pe de rost. Lumea e a mea, si lumea nu ma vrea, dar lumea asta ma are. Sa-i fie frica de mine, sa tremure si sa ii fie groaza, pentru ca in fiecare zi ma voi trezi, iar ea va ingheta sub mine.