Pillow talk and messy hair,
Couldn’t find you anywhere,
And I looked for you last night
Did we almost had a fight?
Talk
Răspunde
Arhive categorii: literatura
Dinti
Si nu am aer, n-am cuvinte
Miros de aprig si de fierbinte
Se tot strecoara azi dintre morminte
Si eu nu am decât un dinte.
Si de-as avea chiar doi in gura,
Eu as manca paine cu zgura,
Sa stiu ca tot ce mai ramane-apoi
E doar tacere intre noi.
Fara pereche, fara rost,
As vrea sa-ti spun ca esti un prost.
Cuvintele le-am pregatit,
Erai acolo, si eu n-am venit.
Cu greu imi dau cu seama azi
Ca e mai bine sa te las sa cazi.
Sa te aduni din pietre funerare.
Sa stii ca azi e liniste pe-a ta carare…
Esti fara dinti si fara ochi,
Vezi ca-n curand tu ma deochi!
Te uiti cam lunge spre mine si n-as vrea,
Prefer sa plec, ca e mai bine-asa.
Partajează asta:
Viata
Scuipatul se prelinge de pe fata
Si eu n-am invatat nimic in viata.
Tot ce-am facut pana acum nu are rost
Si eu ma simt din ce in ce mai prost.
Cine-i pe lume sa te-nvete,
Sa iti arate, sa iti dea povete?
Nici maica-ta nu ti-e datoare
Cu viata buna sub ast’ soare.
Partajează asta:
And You’ll Know Me
And you’ll know me
By the smell of the dead
I leave behind.
And you’ll know
I’ve been inside you
When you’ll feel my hand
Ripping through you.
And you’ll see the steps,
And you’ll smell the fear,
And you’ll still hold me dear,
And I’ll still use your blood to smear
My face and eyes,
My knees, your ties,
Your veins are deep,
I love that shit!
And you’ll know me in you,
And I’ll tell you I love you.
And you know I do,
I really do!
Please take this blade,
Swallow it whole,
You dirty, fucking mole.
And now you know me,
Ain’t that great?
Your blood, your sweat,
All of it bears my name.
And everything is just the same
As it was before you knew me.
Partajează asta:
pielea mea
pielea mea poarta poveri de care inca n-ai aflat,
si nu stii daca poti sa le cari,
nu stii daca sa le furi,
sa le arunci si sa le-ngropi.
nu stiu nici eu,
deci despre ce vorbim aici?
in lumea asta mare suntem doar doi oameni mici.
si pielea mea te poarta, mandra, si mirosul tau
tot zaboveste-n parul meu.
cuvintele nu mai rasuna dintre buze azi.
esti langa mine si nu te voi lasa sa cazi.
si pielea mea pe tine-ntreg te poarta.
as zice ca e scris de soarta.
Partajează asta:
Paco
De moale ce esti
Si suflet de cald,
Suflet de aur
Si suflu de iaurt
Baut pe furis,
Te caut in desis
Si stiu ca intr-o zi
O sa-mi raspunzi
Si-o sa m-auzi,
Si o sa vii spre mine,
Vesel, fara grija si murdar de tot,
Si eu te voi pupa cu drag si chiar in bot.
Mai Paco, mai,
Mai cauta-ma si gaseste-ma,
Caci sunt departe
Si lumea ne desparte,
Si mi-e asa de dor de tine
Si de latratul tau,
De n-am habar de mine.
Partajează asta:
Tăcerea e cel mai greu răspuns
– Tăcerea e cel mai greu răspuns, mi-a zis oglinda.
– E ok, răul nu-i decât în mine, i-am întors-o brusc.
Dar nu era nimeni în cameră când am aprins lumina. Absurdul situației are uneori gust de ciocolată amară, astăzi tot ce simțeam în vârful limbii era suflet de câine ud.
Și n-am nimic a-mi spune, n-am nimic de făcut. Tăcerea e cel mai greu răspuns, și tind să cred că mama are dreptate.
Dar nu e iad, și nu e rai. Nu e început și nici sfârșit. Totul e doar mijloc putred de suflet de om, și probabil că ar trebui să mă împac cu situația, nu? Nuuu?!
Dar nu.
Sau da.
De ce?
Și chiar n-aș ști să-ți spun. Când tot ce e tăcere e doar un răspuns greu. Când tot ce e durere se naște din mucii tăi. Băi mucilagus forte care ești, te bagi iarăși neîntrebat?
Și ceaiul de azi are gust de praf albastru, și cuvintele tale se învârt în mine. Lacrimile mele au gust de râie, au gust de râs, și gust de streașină de casă, pantofii tăi mă calcă rapid în picioare, și n-am ce să le reprosez. Talpa e așa calitativă.
Iar ești stupidă! Iar și din nou și încă o dată!
Și ironia ta are gust de pepene galben ușor mucegăit, ușor adormit, ca sufletul ăsta obosit.
Dar n-am referințe, n-am adevăruri, n-am moarte și nici viață, și totul plutește nedefinit lângă mine.
Ți-am zis astăzi că te iubesc?!
Tăcerea e cel mai greu răspuns.
Și dacă aș vrea să-mi croiesc un drum, aș planta de-a lungul lui sârme și ghimpi, lemne mici de alabastru și tocuri de pantofi cui, să delimitez calea mea de a ta, pentru că nu-ți dau voie, auzi?! Nu-ți dau voie! Nu vreau să fii aici! Nu! Nu! Nuuuuuuuuuuuuuu!
Și strigătul tău mă râcâie, și mă zgârie, și mă doare. Și uite ce curge din mine… Sângele meu nu e sange, e bucăți de vată îmbibată în spirt.
Toți avem daddy issues, ți-am mai zis. Și mommy issues, și vrem să futem ce nu putem fute, pentru că oricum nu putem fute.
Ah, pardon. Am vrut să spun alteva. Toți vrem să ne întoarcem unde n-am fost niciodată, în adâncul originii unde oricum nu avem loc. Unde oricum nu ne e locul.
Și nu te vreau! Nu te vreau! Nu te vreau!!!
Dar poți veni oricând. După 12 noaptea. Până atunci sunt a mea, și să-ți mai zic ceva.
Tăcerea e cel mai greu răspuns.
Și azi am aprins lumina.