Zi de zi, o noua pereche imi rasare in minte. Zi de zi, stau si analizez noi forme si grosimi si culori si texturi. Tocurile mele se fixeaza bine in calcaie, ma fac sa ma simt ca o floare si mai departe nu conteaza.

Le asociez cu cei mai perfecti (da, da, stiu, nu exista grad de comparatie) ciorapi din lume, care se muleaza pe piciorul meu perfect (dreptul e un pic mai mult perfect decat stangul) si o pornesc la pas.

Imi place ca atunci cand port tocuri, ma simt mai vesela si stiu mai multe, simt mai multe. Merg mai drept, inima bate mai repede si sufletul meu sufleteste.

Cum, nu stii ce e aia „a sufleti”? E un fel de suflu care vine din suflet, si o ia la pas cu tine, si accelereaza pe masura ce vezi ce trebuie si pe masura ce muzica iti da aripi tot mai mari.

A sufleti vine din tine, si fusta ta in vant doar te ajuta sa plutesti mai bine. A sufleti te pregateste si te face sa respiri mai usor, desi pare greu tare la inceput. Si calci incet, de parca ti-ar fi frica, si sufletitul asta vine si te inconjoara si te impresoara si dintr-o data… Esti suflet.

Si nimeni si nimic nu o sa-ti poata lua tocurile perfecte, ciorapii perfecti, picioarele perfecte, sufletul perfect.

Atunci o sa fii a ta.