all

Nuclear beasts form
inside me,
with hypotetical worms
that eat all of me,
and I cannot be bothered to try
the warmth,
and I cannot be bothered to try
at all.
All of the cells
that grow like cancers,
all of the wells
that swell like lasers,
all of the words that make no sense
and all of the times time felt so tense.
Let’s go back to the inocence.

Brotac

Umeri mai mici decat povara de-a ma duce,
si poate plete prea lungi ca sa mai poat-ascunde,
zambete amare, taceri prea dulci,
dansuri salbatice in miez de noapte…
Dar cine mai stie, printre-atatea soapte?!
Umeri pierduti, poveri prea grele,
tu sa ma ierti ca n-am la mine decat ace si gunoaie,
tu sa ma ierti ca-n sufletul meu lacrimile curg siroaie.
Azi o sa tac, caci sper sa uit,
si o sa uit, sperand sa tac.
Nu stiu ce dracu sa mai fac,
abstract brotac.

Pacat

Si poate ca tu o sa fii pacatul meu,
Caci mi-ar placea sa te ascund de lume,
Sa-mi furi saruturi si imbratisari,
Si tu, de fapt, sa nu ai nume
Sub stele si sub luni indepartate.
Caci ce sa fac, nu toate visele-s curate.
Si poate ca o sa te-ascund in mine,
Departe de tot ce ieri stiai,
Nu iti promit ca o sa fie bine,
Dar iti promit ca o sa-ti placa
Sa te ascunzi de lumea toata.

Sucită Cosânzeană

Sucită Cosânzeană,
Tu bei la ceas de-amară seară
Doar strugure de zeamă
Și rece de fior.
Ah, oasele mă dor…
Sucită Cosânzeană,
Cu tălpi murdare
De resturi de suflet,
Mai ai loc în tine de resturi de zâmbet?
Sucită Cosânzeană,
Otravă cu zeamă
Mâine ți-oi da.
Mai lasă-mă și du-te-n lumea ta!