casele mele inca nu s-au construit,
n-am caramizi, si nici mortar,
cimentul mi s-a intarit doar pe picioare,
si-as vrea sa fug departe,
dar ma doare
sufletul
ca poate vantul si cuvantul
imi vor stramba din nou
zambetul
atat de rece si pustiu.
eu ratacesc si inca nu stiu,
n-am casa, loc de atarnat de oase,
n-am liniste, dar poate
le voi gasi candva pe toate.
cu tine, fara tine, nici ca-mi pasa.
eu doar vreau sa fiu din nou acasa.