verde

mă-mbăt cu verde,
trist şi uscat,
amestec dintr-odată
crudă amintire,
piept de bărbat.

mă-mbăt transparent,
amestecând cu lapte
cafea şi, lent,
în mine nasc doar şoapte.

mă-mbăt tăcut,
cu faţa spre trecut,
uitând de viitor…
cumva zis-ai somn uşor?

ah, nu mă băga în seamă azi…
dezbracă-te de gânduri şi-o să cazi.

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.