Uneori, ne intoarcem de unde am plecat. Si ne intoarcem la lucruri care dor, si care sfasie, si care ustura, si care macina, si totusi nu ne putem abtine sa nu ne intoarcem…
Doare si sfasie si ustura si macina si nu ma abtin, dar sunt din nou acolo.
Obsesiv, repetitiv, ca o lama de cutit prost ascutita. Violent, ca un zvac salbatic. Ca atunci cand te scuipa lumea, in loc sa te inghita.
And if you’re hurting
I will replace the noise with silence instead
Flushing out your head
If you like it violent
We can play rough and tumble
Fall into bed
And I won’t breathe so you can recover
When you’re in pieces
Just follow the echo of my voice
It’s okay
Tune into that frequency
Don’t fight your reflex
Embrace the instinct
You can feel your way
Through the bitterness we face in the end
‘cause it breaks my heart
That we live this way
I know people need love
‘cause them people never play the game
And we talk the talk
We communicate
The people need love
Those people never play the game
Pleasure for pleasure
It eases consequence
And love for a fall
But I know you love to take a risk
The past is weakness
Don’t beg the question when the answer is war
There are moments when I’m overcome
‘cause it breaks my heart
That we live this way
I know people need love
‘cause them people never play the game
And we talk the talk
We communicate
Them people need love
Those people never play the game
And it breaks my heart
And it breaks my heart
In love
Din când în când nu strică să te întorci în trecut şi să analizezi ce ai făcut bine şi unde ai greşit. Poate că atunci nu realizai, dar acum vezi totul mult mai matur, mai obiectiv.
Însă nu uita să te bucuri de prezent şi să visezi la un viitor mai bun. Într-un mod obsesiv, bolnav sau visător, cum vrei tu. 😀
Prezentul e bun pe moment, te poti bucura sau invata sau visa sau… sau… sau…
Dar trecutul e bun – e o carte deja scrisa de tine si merita sa te intorci, macar ocazional, si sa retraiesti sentimentele alea, oricat de rele, pentru a sti ca nu vrei sa te mai intorci „pe viu” niciodata sau pentru a sti ce merita repetat (in caz ca vorbim de ceva frumos si bun).
Eu sper sa am amintiri cat mai frumoase, obsesiv-visatoare, nicicand bolnavicioase. 🙂
Ai dreptate aici. Trecutul e ca o sinteză a poveştilor fiecăruia dintre noi. Şi ne permite să fim proprii noştri critici.
Ce pot să te sfătuiesc este să te axezi şi pe memoriile frumoase, nu doar perioadele dureroase. Ia-o ca pe o recomandare de la un psiholog avizat. Oamenii au tendinţa de a se axa doar pe sinele memoriei (= pe amintirea dureroasă, pe eşecul sau sentimentul acela de „puteam mai mult”, „era loc de mai bine”, „de ce eu?” ) şi să ignore sinele experienţial (= bazat pe experienţa plăcută, pe amintirea că „da, mi-a plăcut”, „a fost bine”, „ce frumos era când…” sau „acel moment în care noi/prietenii/familia/iubitul/oraşul/ţara…”. .
Imi place sfatul tau si sper sa-l aplic cat mai des. Sunt vorbe care merita tinute minte si iti multumesc din suflet pentru ele. 🙂