si nu ma pot abtine
sa nu tin obsesii adanc in mine,
sa nu respir ce vreau prin tine,
sa nu arunc cu tot ce-i bine
din mine
si sa-l bag adanc in tine.

e ca si cum as ingropa un vis,
dupa ce doar un ochi eu am inchis.

si nu ma pot abtine niciodata,
chiar daca stiu ca o s-o fac lata,
toata viata si uitarea toata
le-arunc, si nu sta nimeni si socoata
daca moartea mea are-ori ba lopata.

e ca si cum nu as sti
daca e noapte sau e zi.
si vreau sa fim din nou copii,
pentru ca atunci eu nu te-as sti.
buzele mele ar adaposti
doar sunete si gandureli
de prunc cinstit.

si nu-s copil,
si eu te stiu pe tot la kil.
procesul asta nu e reversibil.