De eram epigramist,
Toata ziua stăteam trist,
Căci știind doar proștii,
Nervii mei erau și-ai voștri.
Dar asa, eu sunt poetă,
Blajină și circumspectă,
Mă inspir din flori și stele,
Nu din gandurile mele.
De eram epigramist,
Toata ziua stăteam trist,
Căci știind doar proștii,
Nervii mei erau și-ai voștri.
Dar asa, eu sunt poetă,
Blajină și circumspectă,
Mă inspir din flori și stele,
Nu din gandurile mele.
Ti-am mai zis eu ca umbli pe urmele lui Pastorel…
Hai ca nu-s asa rele urmele lui Pastorel… 🙂
Pai cum sa fie? De cand n-a mai avut Romania un epigramist bun…dar o epigramista?
Da, da, sa se pazeasca Academia: vin repede din urma! :))