Orasul se pregateste de sarbatoare, dar e asa pustiu si trist. E gol si dezbracat de oameni si de galagie, tot ce-l facea viu o data… Ma deprima intr-un fel sa-l stiu atat de singur, anul asta nici macar n-a nins… Si vine Anul Nou, iar orasul meu e tot vechi.
Craciunul a fost o zi ca oricare alta, am avut doar timp sa fac treaba si sa dorm. N-am dormit la gura sobei, doar ceaiul a dormit langa mine. Casa mea e mai calda, si un pic mai moale (desi nu stiu cum e o casa moale). In fiecare zi, m-am indreptat spre serviciu, fara sa ma plang, si uneori am avut senzatia ca am lucrat mai mult ca oricand. Acasa, o luam de la capat. Si orasul meu tot n-a prins viata. La multi ani!