My Week With Marilyn – review

Post început la cinema.

În primul rând, vreau să comentez serviciile. Nu sunt o persoană care merge așa mult la cinema (deși lucrez să îmbunătățesc acest capitol), dar îmi plac oamenii răbdători, care știu să vorbească cu tine. Mă așteptam să văd mina omului „ia uite-o și pe asta, are invitație gratis la film”, dar lucrurile au decurs foarte ok.
Mi s-a cerut numele, buletinul, apoi am primit invitațiile în mai puțin de 2 minute.
N-am fost niciodată la Sun Plaza, așa că am rămas surprinsă de cât de curat e cinematograful (Cinema City, pentru necunoscători). Angajații par competenți și drăguți, au și o cafenea drăguță la intrare (o s-o testez data viitoare). Foarte cozy, niște canapele roșii și negre, comode nevoie mare. Utile când îți aștepti prietena.
Să vedem filmul…

Continuarea de după film.

My Week With Marilyn a fost un film bun, per total. Singurele chestii care nu mi-au plăcut deloc au fost „the prosthetics” pe care i le-au pus lui Michelle Williams (arăta ca o grasă balonată și se vedeau pe sub orice) și faptul că uneori exagera cu jucatul. În rest, în anumite scene, mi s-a părut absolut genială. Cum a jucat-o pe Monroe – fix așa mi-am închipuit-o eu toată viața. Bravo ei.
Eddie Redmayne, din punctul meu de vedere, un necunoscut total, mi s-a părut foarte bine ales. Nu are frumusețea tipică a masculului hollywoodian, lucru care-l poate face să treacă neobservat, dar în schimb s-a descurcat mai mult decât admirabil în rolul lui Colin. Cine este Colin? Băiat de familie bună, cu o pasiune – să lucreze în lumea filmului. Are ambiția omului care le-a avut pe toate și inocența copilului care n-a pășit în lume. Merită urmărit pe viitor.
Julia Ormond, în rolul zeiței Vivien Leigh, mi s-a părut prost aleasă (din punct de vedere estetic, să zicem), dar cu toate acestea personajul mi-a plăcut. Cum să nu-ți placă o femeie atât de bine ancorată în realitate, care știe ce vrea și care-i sunt limitele?
Kenneth Branagh, cel care s-a vrut a fi Sir Laurence Olivier, mi-a displăcut total. Dar doar ca personaj. În rest, a fost magnific. A interpretat un bărbat trecut de prima tinerețe, căsătorit cu una dintre cele mai frumoase femei, râvnind la alta, comportându-se ca un adolescent teribilist care-și trage colega de codițe pentru că o place prea mult.
Emma Watson era și ea pe-acolo, a avut vreo 2 replici, din care am înțeles că poate și mai mult decât Harry Potter și ce i s-a dat aici. Rol micuț, aproape fără însemnătate.

My Week With Marilyn era pe lista mea de to see de prin vară, când l-am observat pe imdb. Merită văzut, pentru că e o altfel de poveste. Nu sunt extratereștri, nu e horror, nu e acțiune, nu e nici măcar iubire. E o relatare simplă și elocventă a unor fapte care s-au petrecut (sau nu, nu putem ști totuși adevărul) în trecut. E o bucățică din viața unei femei care a fascinat o lume întreagă și care încă ne mai fascinează. Muzica a fost foarte bine aleasă, se mula perfect pe epoca aceea romantică. L-aș mai vedea o dată, cu mai multă bucurie și emoție.
Îi mulțumesc Annei că mi-a dat ocazia să-l văd.

Un comentariu la „My Week With Marilyn – review

  1. Pingback: Recomandarea săptămânii – Cremă demachiantă “fără lacrimi” Vivanatura | Breathe Me In

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.