Umeri mai mici decat povara de-a ma duce,
si poate plete prea lungi ca sa mai poat-ascunde,
zambete amare, taceri prea dulci,
dansuri salbatice in miez de noapte…
Dar cine mai stie, printre-atatea soapte?!
Umeri pierduti, poveri prea grele,
tu sa ma ierti ca n-am la mine decat ace si gunoaie,
tu sa ma ierti ca-n sufletul meu lacrimile curg siroaie.
Azi o sa tac, caci sper sa uit,
si o sa uit, sperand sa tac.
Nu stiu ce dracu sa mai fac,
abstract brotac.