Stiu cum e sa plangi mai bine decat stiu cum e sa razi,
Si am uitat cum e sa speri
Ca azi va fi mai bine decat a fost ieri.
Toti pasii mei se-ndoaie sub povara greului ce-l duc,
Si simt ca tot ce simt
Nu mai traiesc, nu mai apuc.
Se lasa linisti grele peste mine, si nu stiu
Nici cine sunt,
Nici cine-as vrea sa fiu.
Si daca din tot ce mi-a mai ramas de respirat eu as culege
Doar vise bune,
Eu de amar as vrea sa ma dezlege.
Dar azi nu e momentu-n care ma ridic,
Asa ca tac si mai suspin un pic.
Astazi eu vreau sa fiu nimic.
Poza.
si din nimic ma nasc din nou/ poate la fel de gol, poate mai rau/dar, asa cum in univers/lumina si anti-lumina se strang de mana intr-un vers/ si cad haotic ingemanate intr-un intuneric stingher si de departe/ asa si doua forme eterice de nimic/ pot oricand sa creeze, amorf sau non- amorf/ conturul unui orice atom, solid, atom de ORICE…