Unei simpatice

Parfumată ca o ceapă,
În timp ce mergi pe apă,
Îti cauți tu de treabă
Și nimeni nu te-ntreabă
Ce cați in ăst cartier,
Dacă ai paine de ieri,
De știi, cumva, de vorbă
Și unde-i sarea pentru ciorbă.

Elegantă, cum ești tu,
N-ai invățat să spui că nu
Cunosti, nu știi, nu te interesează,
Dar știi să spui că ești cam brează.
Tu ești frumoasă si le știi pe toate,
Ai ochii plicticoși și-n coate
Ești ascuțită, deși nu-ți place prazul,
Nu ești olteancă, dar gros iți e obrazul!

Da, știu, mă placi de nu mai poți,
Așa ii minți in fiecare zi pe toți.
De limba-ți ascuțită și de coate ne ferim,
Ca de o cruce pe deasupra noastră-n țintirim.
Ești o simpatică și cred că ți-am mai spus,
Chiar dacă știi că te privesc de sus,
Nu numai din pricina inălțimii,
Ci și din cauza micimii.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.