Darren Hayes – Darkness

Posted on 22 martie 2013 by breathemein

It’s that time of the year again…

Been spending so much time underground
I guess my eyes adjusted
To the lack of light
I got
Covered in darkness
Covered in darkness

I have been waiting
Always waiting for something new
Happiness has always ended
In the blink of an eye
There was no one attending
No one attending

It doesn’t really matter where it all began
All I know
I got covered in darkness
Covered in darkness
Ever wonder why I never really truly connect
Although my eyes are open
I can hold your gaze
But I am never connected
Never connected

I am famous for my generosity
They say I am the kindest
But it is easier to
Give than receive love
Give than receive love

It doesn’t really matter where it all began
All I know
I was covered in darkness
Covered in darkness

Turning pages over
Run away to nowhere
And it’s hard to take control
When your enemy’s old and afraid of you
You’ll discover that the monster you were running from
Is the monster in you

Better to hold on to love
Better to hold on to love
Change will come

It doesn’t really matter where it all began
All I know
I was covered in darkness
Covered in darkness

It doesn’t really matter where it all began
Cuz all I know
I was lost
I was lost
No, no

It doesn’t really matter where it all began no no
All I know
I was lost
I feel lost
Lost
No…

Muzica

Posted on 8 octombrie 2012 by breathemein

Muzica e pentru orice. Asa cum in filme avem soundtrack-ul care mentine echilibrul psihologic al personajelor, asa trebuie tratata muzica si in viata reala.

De multe ori aud fraza „I can relate to that!”, auzind o piesa. Uneori sunt eu persoana care o gandeste.

Am muzica pentru plans. Muzica pentru ras. Muzica de dormit. Porn music. Sexy music (which is different). Angry music. Drive-insanely-fast music. Sports music. Muzica de stat. Muzica de facut treaba. Muzica de linger.

Cineva mi-a zis o data ca toata viata mea e un soundtrack. Si da, este. Si am nevoie de sunetele astea, si am nevoie de cuvintele de pe ele, si am nevoie de toata galagia lor, ca s-o acopar pe cea din mine, si pe cea de-afara, si pe cea din lume…

Muzica nu e galagie. E sentiment. Si imi place cand mi se zbarleste pielea. Imi place cand simt ca inima imi bate mai repede si respiratia mi se intretaie, ca dupa o fuga lunga. Iar uneori ma intreb daca fug de mine, atunci cand fug in muzica…

Muzica nu e galagie. Deschide ochi si deschide inimi si, in timp ce ma inchid in mine mai adanc, simt cum ma deschid, mai pura si mai fara pata.

Muzica nu e galagie. E suflet si e putere si, daca nu e putere, ti-o da, ti-o arunca cu totul si te loveste cu ea, fara mila si fara tagada.

Cum as putea sa ignor strigatele din muzica, tacerile lungi si suferintele aprinse? Ma simt atat de atinsa de tot ce e nota, tot ce e cuvant, si-mi place s-o absorb in mine secunda cu secunda, pana ce toata fiinta mea devine sunet. Si stiu ca, orice s-ar intampla, muzica e acolo, perete intre mine si lume, caci lumea mea e departe si lumea mea e sfanta si lumea mea-i curata. Aici nimic nu e negru, e liniste si pace si sunt acasa.

La multi ani!

Posted on 8 mai 2012 by breathemein

Răspunde

O să-i urez La mulţi ani Marthei Wainwright – soră a lui Rufus, homosexualul rebel, copilul obraznic al paradelor gay. Pe ea am descoperit-o alături de Snow Patrol şi nu m-a mai interesat soarta ei. Dar merită menţionată măcar pentru acel cântec frumos. Să dăm foc barului, zic!

Darren Hayes a fost, pentru un moment, liderul incontestabil pentru sectorul young adults. Cânta despre iubiri până la lună şi înapoi, şi despre cum ştia el c-o iubeşte înainte s-o cunoască, şi despre cum e să iubeşti truly madly deeply, şi despre cum e s-o ţii în braţe… Şi brusc, a rămas solo.
Fanele Savage Garden au descoperit un tip destul de stabil pe picioarele lui (albeit a little gay), capabil să facă muzică ce putea să depăşească succesul pe care l-a avut cu Savage Garden. A început timid cu Insatiable şi I Miss You, pentru primul album solo, continuând violent şi neaşteptat cu pop-ul anilor 80 şi electronica filled tunes pe The Tension and the Spark. De pe al treilea album n-am ţinut minte nimic, aşa că This Delicate Thing We’ve Made e doar un nume pentru mine. Rămâne Secret Codes and Battleships, lansat în 2011, spre uimirea mea, şi care m-a surprins total pentru că, deşi se apropie (lyrically speaking şi emotionally speaking) de albumele cu Savage Garden, are un sound mai matur, mai curat, mai sincer şi transpune perfect suferinţa prin care treci în viaţă.

Inca una despre vise

Posted on 7 martie 2012 by breathemein

Răspunde

You are what you dream of. Asta ar trebui sa intelegem cu totii, macar din cand. As vrea sa ne setam teluri mai inalte, si sa respiram cu drag cand privim inainte, pentru ca stim ca nimic nu ne infrange. Orice ar zice lumea, tot ce e in tine te ajuta sa mergi mai departe. Tot ce gandesti e un vis si o cale trasata, de la bun inceput. Esti tu, cu bune si rele, cu drumuri usoare si obstacole grele si nici zambetele ironice, nici ridicarile de umeri nu te pot opri.
Chiar si cand nu ne sustine nimeni, cand doar picioarele noastre ne mai tin acolo sus, trebuie sa avem incredere sa visam in continuare. Orice greseala e o treapta in plus in viata noastra si orice succes e o medalie. Esecul nu-i infrange decat pe cei slabi, care nu viseaza niciodata. Don’t give up!

Imi iau libertatea de a sublinia ce e mai important (cititi „a boldui”):

It’s six o clock and I’m wide awake and dreaming
I’m thinking back to a time before our separate lives
A time where I could make you mine oooh
I made a promise I was never gonna hurt you
I wrote a letter and divided all the words in two
Half for me and half for you oooh

Now I’m sending out a searchlight along latitudes and satellites

Don’t give up don’t give up don’t give up on our love story when you can’t
Go on
Don’t give up don’t give up always dark before the morning when you can’t
Go on
You be a brave heart I’ll be a lion’s roar
And love surrenders to win the war
In the silence I hear every word you’re thinking
Like the shimmer of a far away and distant star
Guess love could never travel that far no
And I can’t believe it’s come to this
All our secret codes and battleships

And I wanna run away from this but I never leave a sinking ship no
Without you in it there’s no point to our story oooh

And I can’t believe it’s come to this
All our secret codes and battleships no
Without you in it there’s no point to our story oooh

Don’t ever let me go no no no
Don’t ever let me go
Don’t ever let me go
Don’t ever let me go

Darkness

Posted on 7 februarie 2012 by breathemein

Răspunde

Zilele astea a nins foarte mult, si desi fericirea n-a venit, totul s-a dus pe geam. A venit din nou tacerea, nevoia de a nu spune nimic.
Zilele astea a nins, si zapada s-a asternut ca o plapuma de liniste peste tot. Am fost acasa, unde zapada era mare si acoperea tot, si dintr-o privire am vazut cat de nesfarsita e tristetea. Cat de greu e sa te misti mai departe de punctul in care zaci din inertie. Am tras o mare gura de aer in piept, si am inchis pentru o secunda pleoapele. Cand le-am deschis, toate erau la locul lor, unde ar fi trebuit sa fie, iar eu eram o secunda mai incolo.
In toata zapada aia, nesfarsita, uitata, rece si grea, vedeam intunericul, ca si cum ar fi fost aievea. Si din nou mi-am facut mie promisiuni, pentru ca nu mai am cui sa fac promisiuni. Iar de data asta o sa ma tin de ele.
Nu vreau sa mai fiu ce-am fost, dar nici sa devin altceva. Caut echilibru, in tot ce sunt si tot ce am, si daca ar fi sa-l gasesc, nu sunt sigura ca l-as gasi aici. Intre o gura de aer si o inchidere de pleoape, inca mai caut, si ar fi extraordinar daca as sti ce caut. Caut la mine, asta mi-este foarte clar. Dar as vrea sa stiu de pe acum unde o sa ajung maine.