Septembrie 20th, 2009 by breathemein

Visele dor. Dor, pentru ca sunt crude si-ti solicita toata fiinta, rasuflarea, gandurile si sufletul. Iti pui toate sperantele intr-un vis, si te macini, si te bucuri in sinea ta, crezand ca se va implini. Caci n-o sa faci nici o miscare ca sa-l implinesti. Visele nu functioneaza asa. Ele sunt implinite de altii, pentru tine. Sau in fine… asa credem de cele mai multe ori.
Cel mai greu e sa vezi ca, de fapt, nu vine nimeni sa te faca fericit. Ca de fapt visul tau se sparge de tarmuri ca marea nervoasa. Ca de fapt ai asteptat in van.
Eu nu visez. Refuz visele, si doar calculez pasii. Ce-am de facut, ca sa obtin cutare. E greu, e fad, e ca apa chioara, dar e sigur. Imi place sa ma mai uit la visele altora, si cum le sunt realizate. E asa frumoasa emotia lor, si sentimentul de fericire de pe fata lor! Visele altora sunt cele mai frumoase.

Septembrie 19th, 2009 by breathemein

Nu-mi invada spatiul!
Iti place rockul/popul/manelele/tranceul/orice alta eticheta ce serveste drept mijloc de indoctrinare a maselor, pentru a putea conferi sentimentul de apartenenta la un grup? Ia-ti casti si asculta-le linisit, sau du-te in grupul tau de prieteni si fii fericit acolo!
Iti place sa mananci? Mult? Mult de tot? Buuun, atunci tine gura inchisa, nu ma forta sa “observ” formarea bolului alimentar si inceperea procesului de digestie.
Iti place sa vorbesti? Mult? Mult de tot? Bun, dar vorbeste incet, sa te auda doar cei care au treaba sa te auda, nu vreau sa aud povesti despre sexul oral pe care l-ai facut tu, domnisoara simpatica si bine crescuta ce pari, aseara.
Iti place ceva de la mine? Foarte bine! De aia sunt aici - cere-mi, poate-ti dau. Poate nu, dar tot e mai bine sa-mi ceri.
Ti se pare ca n-ai loc? Foarte bine! Poate e cazul sa iti mai faci curat pe birou. Aaa, e mai usor sa te intinzi peste al meu? Nu, nene! Varianta 1 e cea mai usoara.
M-ai calcat din greseala? Cere-ti scuze!
Te-am rugat sa-mi faci loc, ca sa ies din metrou? Pai fa-mi loc si nu te uita ca vita la mine, ca de ce indraznesc sa te deranjez!
Vrei sa urci in metrou? Lasa-ma sa cobor, ca daca ne blocam la intrare, n-o sa iasa nimeni si n-o sa poata intra nimeni.
Pe scurt, fii om.

Septembrie 14th, 2009 by breathemein

Inglorious Basterds. Veni. Vidi. Vici. Liked it and bored me at the same time.
Tarantino se joaca - pentru el, totul e o joaca. Pop culture, mituri explodate, efecte speciale, spaghetti western, mexican standoff si un negru vorbitor de franceza, cuplat cu o evreica blonda, intr-o Franta sub ocupatie nazista. A da, si toata lumea vrea sa termine razboiul. Inclusiv Hans Landa, “Vanatorul de Evrei”.
Filmul e structurat pe capitole, iar primul prezinta o mirifica scena pastorala, tatal si cele 3 fiice, vizita lui Landa, moartea evreilor ascunsi sub podea, fuga Shosannei. Promisiunea de revedere si privirea de nebun a lui Landa. De fapt, personajul cred ca se confunda cu actorul, caci si in viata de zi cu zi Chrsitoph Waltz are aceeasi privire de nebun.
Cel de-al doilea are impact asupra damelor - asistam la scalpari si la batai cu bata, apare si brad pitt pe-acolo, si Eli Roth - care pare foarte masiv, probabil datorita batei pe care o manuieste cu iscusinta. brad pitt face un rol mediocru, demn de un debutant de liceu, dar asta e… Betia are si ea pretul ei.
Al treilea capitol se joaca cu o pseudo-romanta intre Shosanna si eroul “natiunii”, Frederick Zoller, si aproape ca o arunca pe Shosanna in “bratele” lui Landa. De Landa sunt sigura ca stia ca e Shosanna in fata lui. Cred ca a fost primul semn de “revolta” din partea lui.
Ultimele doua capitole reunesc in ele ideea de “ce-ar fi daca…”, placerea pentru comploturi si o viziune aproape idealista de a termina razboiul prin moartea lui Hitler. Tarantino isi permite sa joace ping pong cu istoria, pentru ca el n-a vrut niciodata sa rescrie istoria, ci a preferat sa o nascoceasca singur. Hitler a murit - ca un sobolan, toate personajele care au contribuit la moartea lui au murit si ele la randul lor, doar Landa si Aldo Raine au ramas in viata, americanul printr-un happy end provocat stupid de naivitatea neamtului, si neamtul care a fost salvat de “marinimia” americanului cu accent de redneck si apucaturi grotesti.
PS: cine n-a inteles nimic din povestirea mea, sa mearga la cinema. Miercuri e seara Orange.

Septembrie 7th, 2009 by breathemein

Ca gainile, se adunasera cu totii sub streasina casei.
Cu stupiditate, priveau cu totii spre locul unde se intamplase grozavia. Sangele de peste tot, de pe haine si pe fata de masa, de pe peretii casei, le dadea un aer ciudat.
Narile le framatau, si mirosul dulce de vin staruia in mine. Mi se parea ca totul miroase a vin si a struguri, a friptura si mamaliga proaspata. Aburi ieseau din mine, si din friptura de pe jos. Dracu’ stie cum a ajuns pe jos, ma tot impiedic de ea.
Rochia mea lunga, alba, e plina de praf, iar picioarele mele sunt murdare.
Sa-mi fie invatatura de minte! Mama mi-a zis sa-mi iau pantofi, sau baremi ciorapi, dar nuuu… Eu am vrut sa mi se vada oja rosie de la picioare.
Unchiul Paul se uita la picioarele mele si-mi dau seama ca rochia mea e un pic cam ridicata. Ii dau drumul repede si ma fac ca o scutur de praf, apoi imi asez florile din par. Marinica se uita gales la mine, probabil din cauza ca e un pic incrucisat, si eu ii zambesc cat pot de dulce. Unchiul Paul isi indeasa limba pe gatul neveste-sii, cred ca o si pipaia acolo, dupa pom, unde erau.
Masa era plina de sange si apa, friptura mea zacea pe jos, iar din tort n-a mai ramas decat o fleoscaiala alba. Rochia mea, din alba, apoi prafuita, a ajuns plina de noroi si sange, iar rasuflarea mea miroase a vin. Pe mana am o dara rosie, si toti in jurul meu sufla greu. Maica-mea pare pierduta, tata e furios, tot invarte un cutit in mana, si ma sperie, iar Marinica e linistit ca un bou. Unchiul Paul da semne de neliniste, iar tuta de nevasta-sa e nervoasa. I-a dat o palma, si a venit spre mama lui Marinica. Biata femeie nu stie cum s-o calmeze mai repede si cum sa-i stearga sangele de pe fata.
Il vad pe tatal lui Marinica in camera lui, cum incearca sa telefoneze cuiva. Pare grabit, se tot uita pe geam. M-am dat la o parte, sper ca nu m-a vazut.
Marinica sta si se uita undeva, ca un bou, pierdut. Are aceeasi privire ca atunci cand se uita la mine. Ma intreb la ce se uita oare… Ma apropii.
… Se uita la mine.
Marinica, plin de sange, ca toata lumea, de altfel, se uita la mine. Isi frange mainile, si plange incet. E stupid, bietul de el, ca un idiot mare si gras. Plange, saracul, si-si frange mainile. I-e si mila sa puna mana pe parul meu murdar de sange, pe florile din parul meu. Incearca sa ma curete de sange, dar i-e frica sa nu ma murdareasca de noroi.
E singur cu mine. Mama sta, saraca, sub o streasina, o tin cucoanele sa nu cada. Nu stiu de ce sa uita asa, prin mine, eu ma uit la ea si nu stiu ce sa-i spun.
Marinica plange ca inecatul, si tata invarte cutitul ala. Nevasta lu’ unchiu’ Paul e nevrozata, se uita urat spre mine (adica nu spre mine, prin mine, spre cealalta eu), si tot scuipa intr-acolo. Tata se uita la ea, de parca ar da cu ea de pamant, mama tace, Marinica plange.
Unchiul Paul rade de dupa copaci.
Dupa copaci, mi-a ridicat fusta.
Dupa copaci, i-am zis ca o sa avem un copil.
Dupa copaci, m-a batut prima oara.
Dupa copaci, ne-a prins nevasta-sa prima oara. A doua oara, ne-a prins Marinica.
In fata copacului, in fata lumii, mi-a taiat nevasta-sa gatul.

August 23rd, 2009 by breathemein

Anul asta au fost multe concerte bune. La multe din ele ar fi trebuit sa ma duc. La James Blunt, la Duffy, la Placebo, la Santana, la Moby, la Nine Inch Nails si la Primal Scream, la Madonna (care o sa fie), la Leonard Cohen (care o sa fie)… Sunt destule. Noroc ca e internetul mare si am gasit asta :

Uber-song by the uber-band Prima Scream. Oh, I wish I was there…

Dealers keep dealin’
Thieves keep thievin’
Whores keep whorin’
Junkies keep scorin’
Trade is on the meat rack
Strip joints full of hunchbacks
Bitches keep bitchin’
Clap keeps itchin’

Ain’t no use in prayin’
That’s the way it’s stayin’, baby
Johnny ain’t so crazy
He’s always got a line for the ladies
Yeah, yeah, yeah

Get your rocks off
Get your rocks off, honey
Shake it now, now
Get em off downtown
Get your rocks off
Get your rocks off, honey
Shake it now, now
Get em off downtown

Creeps keep crawlin’
Drunks keep fallin’
Teasers keep teasin’
Holy Joes are preachin’
Cops keep bustin’
Hustlers keep hustlin’
Death keeps knockin’
Souls are up for auction

Ain’t no use in prayin’
That’s the way it’s stayin’, baby
Johnny ain’t so crazy
He’s always got a line for the ladies
Yeah, yeah, yeah

Get your rocks off
Get your rocks off, honey
Shake it now, now
Get em off downtown
Get your rocks off
Get your rocks off, honey
Shake it now, now
Get em off downtown

Ain’t no use in prayin’
That’s the way it’s stayin’, baby
Johnny ain’t so crazy
He’s always got a line for the ladies
Yeah, yeah, yeah

Get your rocks off
Get your rocks off, honey
Shake it now, now
Get em off downtown
Get your rocks off
Get your rocks off, honey
Shake it now, now
Get em off downtown

Get your rocks off
Get your rocks off, honey
Shake it now, now
Get em off downtown
Get your rocks off
Get your rocks off, honey
Shake it now, now
Get em off downtown

August 22nd, 2009 by breathemein

Ce ironic… Tipic pentru James Blunt. Still, it’s nice.

I’m not looking for us, and neither should you
absolutely gorgeous
then nothing I say is true
you won’t find yourself in these guilty eyes.

’cause I love anybody who’s fool enough to believe,
and you’re just one of many who broke their heart on me
and so I say I don’t love you,
though it kills me.
It’s a lie that sets you free

love love love
I can’t take your love love love
and so I say I don’t love you,
though it kills me.
It’s a lie that sets you free

I will wrap my body in other women’s arm
make love in a hurry
feel better than I am.
Hope you find yourself in someone else’s eyes

’cause I love anybody fool enough to believe,
and you’re just one of many who broke their heart on me
and so I say I don’t love you,
though it kills me.
It’s a lie that sets you free

love love love
I can’t take your love love love

and so I say I don’t love you,
’cause I love anybody fool enough to believe,
and you’re just one of many who broke their heart on me
and so I say I don’t love you,
though it kills me
’cause it’s a lie

’cause I love anybody fool enough to believe,
and you’re just one of many who broke their heart on me
and so I say I don’t love you,
though it kills me.
It’s a lie that sets you free

It sets you free

August 21st, 2009 by breathemein

Vara e pe sfarsite. Caldura la fel. Vantul care adie prin copacii la care ma uit noaptea - si el e pe sfarsite. Bateriile mele sunt pe sfarsite, iar uneori simt ca ar fi mai bine sa nu le mai schimb.
De la geamul meu vad, noapte de noapte, un colt de Crangasi nevazut de lume. Ascuns de copacii inalti si de blocurile gri, coltul acela e luminat noaptea, atat de luminat incat se face liniste alba in mine cand ma uit intr-acolo.
Zici ca e mereu acoperit de o perdea de fum, iar frunzele copacilor se clatina intr-o betie neclara. Vara e pe sfarsite, si totusi vara intreaga m-am uitat, seara de seara, intr-acolo. Uneori avioanele de pe cer par niste puncte colorate, care pulseaza. Ma gandesc la viata care zboara in ele, si ma gandesc la viata care zboara din mine.
Vara e pe sfarsite. O sa vina toamna, si alte culori o sa pulseze in mine. Alte tristeti o sa ma bantuie, si alte friguri o sa ma scuture din somn. Uneori umblu de parca as fi beata in continuu, alteori mi-as dori sa fiu beata. Zambetul ce mi-l pictez pe fata e pentru tine, ca sa nu te sperii de grimasa mea de om dezamagit. Pentru mine, zambetul nu mai e fericire si lumina nu mai e siguranta. Linistea e doar moarte, si lacrima e liniste.
Daca ai tacea acum, ai auzi cum imi curg lacrimile.

August 19th, 2009 by breathemein

Ne rugam pentru furtuna.
Atatea zile bune au fost prea multe, ne-au intoxicat prea mult. Pe mine m-au agasat.
Sa vina furtuna. Sa bata vantul, sa urle vijelia, sa ploua si sa ma inchid in casa.
In sfarsit, as avea un motiv s-o fac.
Ma rog pentru furtuna.

Sa am motiv sa lenevesc, sa stau in pijamaua confortabila, sa beau cafea non-stop, sa uit de mine, sa trag jaluzelele, sa stau in pat, sa nu ma spal pe ochi si sa raman ciufulita toata ziua.
Sa deschid ocazional geamul, sa-mi intre stopii de ploaie in casa, sa-mi ude putin mouse-ul si boxele si sa ma enervez, sa cobor pana jos, ca sa-mi cumpar un Martini, sa trag o dusca din cand in cand, ca sa pot dormi mai bine…
Si toate astea timp de… De fapt, fara limita de timp. Forever.

August 18th, 2009 by breathemein

Am primit o leapsa, prima din viata blogului meu. O onorez, dat fiind faptul ca e de la Bogdan. Plus ca raspunsurile lui m-au facut sa rad si, desi nu cred ca-s la fel de amuzanta, pot sa incerc. Here goes nothing:

1.Ce carte ai recomanda şi de ce unui dezamăgit din dragoste?
This is epic lol. “Pe aripile vantului”, de Margaret Mitchell, pentru eterna replica “Tomorrow is another day”. Daca ma mai gandesc, poate dau si un raspuns mai serios.

2.Ce carte ai recomanda şi de ce iubitului/ iubitei?
“Dragoste bolnava” a lui Ion Baiesu, ca sa ia aminte, sau, daca e sa fiu serioasa, Haruki Murakami - “La sud de granita, la vest de soare”, pentru ca merita.

3.Ce carte ai recomanda şi de ce celui mai bun prieten?
Nimic.

4.Ce carte ai recomanda şi de ce unui copil de 10 ani?
Basmele si nuvelele lui Barbu Stefanescu Delavrancea. Stiu ca mi-au alinat copilaria. Sau Zaharia Stancu. Sau Panait Istrati. Inca nu m-am hotarat. Plus, romanele de capa si spada pe care le-am rupt de atata citit. Michel Zevaco, Alexandre Dumas tatal si fiul, A.J. Cronin, etc.

5.Ce carte ai recomanda şi de ce unui mare aventurier/călător?
Poate “Chira Chiralina” a lui Panait Istrati, sa inteleaga ca uneori calatoriile si aventurile nu aduc nimic bun. Dar ma mai gandesc, ca e totusi prea trista…

6.Ce carte ai recomanda şi de ce unui duşman cunoscut?
Simplu: Ryu Murakami - In supa miso, poate intelege si ma lasa in pace, sa nu ma mai calce pe bataturi.

7.Ce carte ai recomanda şi de ce unei persoane care nu iubeşte lectura?
Nimic. Am incercat de prea multe ori sa recomand carti bune altor oameni care nu citesc, si am intampinat doar refuzuri. Unii oameni chiar nu merita efortul de a incerca sa le deschizi ochii sau sa le arati alta cale.

8.Ce carte ai recomanda şi de ce unuia cu nasul pe sus?
“Vietile secrete ale presedintilor americani” de Cormac O’Brian, pentru simplul fapt ca e amuzanta si te face sa realizezi ca si oamenii de sus o pot comite grav. Si pentru ca antologiile sau enciclopediile sau cum le cheama de genul asta sunt really funny.

9.Ce carte ai recomanda şi de ce celui care apare primul în lista ta de bloguri?
Anei ii recomand “Mic dejun la Tiffany” de Truman Capote, pentru ca prima data am citit-o de la ea si cred ca merita efortul.

10.Ce carte ai recomanda şi de ce unuia care crede că le-a văzut pe toate în viaţă?
Hmm… Tough choice. Cred ca Pierre LaMure - “Moulin Rouge”, pentru ineditul povestii si modul in care e scrisa. Daca nici cand citeste cartea asta nu simte ca i-au fost rupte picioarele, atunci inseamna ca nimic nu-l poate misca.

PS: raspunsurile sunt aleatorii. E prima leapsa ever, habar n-am cum sa raspund, nu stiu ce carti sa recomand. I suck at this stuff.
Nu stiu cine ar putea raspunde acestei lepse, dar o dau mai departe catre Ana, Capitanul si panicarzilor.

Iulie 16th, 2009 by breathemein

Seara din Bucuresti e calda, fara pic de adiere. Picioarele ei se misca, intr-un ritm greu de cunoscut pentru restul lumii. Fata ei face tot felul de figuri, oamenii rad de ea, uneori pare chiar cretina. De fapt, se uita pe podeaua metroului pentru ca i se pare ca sunt urme de sange pe ea. Si-si plimba ochii, de la o pata la alta, si se gandeste oare cum a murit un om acolo? Si se gandeste la parcul pe care l-a strabatut, dar parca nu era ea. Mergea langa ea, era ea intr-un fel, dar nu era. Crengile o loveau usor de picioare, si acum era in metrou, picior peste picior, in rochia ei frumoasa si scurta, si-si bea sucul la cutie. Buzele ei se sarutau cu metalul, si tipii din fata ei isi dadeau coate si faceau gesturi obscene.
Ea stia ca vorbeau despre ea, dar incerca sa le evite privirile iscoditoare. Lor nu le ramanea de facut decat sa se aplece putin, incercand sa se uite pe sub fusta ei.
Isi sorbea linistita sucul, si-si imagina cu sete cum i-ar fi omorat. O enervau, i se parea ca o fac de ras, desi erau doar in partea cealalta de metrou. Oamenii pareau sa n-o observe, sa nu-i observe nici pe ei, asa ca ea batea un ritm inexistent in cutia de suc.
Petele de pe jos se apropiau cu viteza mare, si desenau scenele care le-au creat, apoi se indepartau si se spargeau in vocea indivizilor cu prea putin bun simt.
La un moment dat, s-a auzit un sunet infundat. Au inceput sa rada. Apoi s-a simtit ca si cum ar fi tras ceva metroul inapoi, si apoi ca si cum ar fi calcat pe ceva. Idioti fiind, au inceput sa rada.
-Ha ha! Au calcat un caine!
Cea mai stupida presupunere, cea mai lipsita de haz, din fericire, cea mai departata de adevar.
Mana ei s-a strans mai tare pe cutia metalica de suc. Metroul si-a continuat drumul in viteza, chiar daca deasupra se auzeau zgomote ciudata. Se gandea ca suna ca in filmul ala, Alien, cu extraterestri balosi care sareau din pieptul personajelor principale.
Partea superioara a vagonului a fost smulsa.
un curent de aer rece a intrat o data cu o bala scarboasa. S-a lipit de parul unei femei de langa ea, iar capul femeii s-a dezintegrat in 3 secunde.
Ea a stat, a asteptat si nu s-a miscat. Aproape ca nu indraznea sa respire. Fiinta cea ciudata care se itea deaspura ei semana cu extraterestrul din film - iar asta parea foarte incredibil.
Isi misca capul in stanga si-n dreapta, analizand posibilele victime, si in timpul asta impartea bale acide care descompuneau totul in calea lor.
Vitejii - cei trei viteji - inlemnisera pe scaunul din fata ei. Creatura ciudata nici nu se uita la ea, parea ca doar macina imprejurul lor ca si cum ar fi vrut sa-i separe de orice ajutor. Babuta de langa ei a ramas fara poseta, paza de la metrou a ramas fara baston, iar un nene care a incercat sa intre in teritoriul celor trei a ramas fara picior.
Satula sa imprastie saliva acida (avea, probabil, o rezerva limitata), creatura ciudata a clipit o data trist si o data flamand spre cei trei macho meni. Dupa ce s-a saturat de clipit, a intins spre ei o limba lipicioasa, mirosind a bale supraincalzite, cum mirosea tot vagonul de altfel. Rapid de tot a transportat cei trei tipi spre interiorul ei, probabil la fel de acid si de primitor ca exteriorul ei.
Gandacul supradimensionat s-a saturat cu prada ei frivola, a tras o ragaiala binemeritata dupa atata munca si, cu mult bun simt, a pus capacul la loc peste vagon.
Brusc, a reaparut poseta babutei de langa, bastonul paznicului si piciorul lui nenea ramas schiop acu’ doua minute.
A fost anuntata statia la care urma sa cobor, iar eu ma chinuiam doar sa adun sucul pe care-l varsasem pe mine pentru ca idiotii aia mi-au pus piedica.