Silence

It does hit my walls, I thought in complete silence. This silence thing is a recurrent theme around here, and there’s nothing I can do to stop it. Not that I want that. Nooo, silence is a dish best served cold, in the tight air of wispers that runs right out of you. When the world ends, when everything else fails, there’s nothing left but silence.

Inspiration: Five Sentence Fiction.

Happy birthday, of course…


Pentru că azi îl sărbătorim pe Patrick Stump. Doar vreo 28 de ani are, dar are şi multă muzică la activ. Îl ştiţi drept grăsunul roşcat din trupa pseudo-emo Fall Out Boy. De aproape 1 an, îl cunosc drept „that ex-fatso white boy who sounds like a ginger Michael Jackson on LSD, battling with DJ Bobo & SASH!”. Kinda awesome for my ears – and he could do so much better.

Preferata mea de pe albumul său solo (Soul Punk):

Primul contact cu Fall Out Boy:

Sursă poză.

Căutare

Uneori, atingem oamenii, fără să știm, fără să-i vedem și fără să-i ascultăm. Uneori, când vrem să lăsăm urme adânci, nu rămâne nimic în urma noastră.
Echilibrul din noi și din alții e atât de fragil – se construiește cu lacrimi, se pierde cu vorbe.
Înveți de mic să te ascunzi, să nu fii tu, și peste toate astea înveți cum să fii rău.
Înveți cum să spui puțin în multe cuvinte și cum să fii maestru în arta aburirii. Înveți că, decât să plângă mă-ta, mai bine să plângă mă-sa. Înveți că trebuie să fii o scârbă.
Înveți să crești că e perfect normal să fii rău și, că dacă cineva nu te place, e pentru că e el anapoda.
Aș vrea să cresc din nou, să reînvăț să cred, să știu din nou să iubesc oamenii. În sinea mea, i-am iubit mereu, dar acum mi-e greu să le deschid ușa.
Îi țin departe, ca pe un tablou magnific, pictat de pensula măiastră a vreunui geniu, tablou care merită ținut la distanță, pentru că…

Nici un „pentru că”. M-am obosit să caut scuze. În fond rămân aceeași. Pe voi vă iubesc ca și până acum.

Un loc pe săptămână

Today we’re going green and Irish…

Surse: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18.