Decembrie 23rd, 2009 by breathemein

Vine Craciunul. Iarna e aici, e frig si vant, zapada ma acopera, e peste tot, in mine, in rasuflarea mea, in tacerea dintre noi.
As minti daca as spune ca nu-mi place frigul, pentru ca e o scuza buna sa ma pot cuibari langa tine. As minti daca as spune ca nu-mi place sa ma impachetez in paturi groase si sa tin la piept ceva cald de la tine. Sa stau in pat, cu un ceai cald, imbracata in tricoul tau, si sa stiu ca esti departe de mine… Si totusi aproape. Sa tin la piept aricii, si sa-mi imaginez ca esti langa mine, si ca ma joc cu barba ta.
Ma uit in cana de ceai, si-ti vad chipul, te-aud razand si imi vine si mie sa zambesc, asa ca-mi trag sosetele rosii mai bine, incerc sa le duc peste genunchi, sa acopere urmele sarutului tau, sa ma tina pana te intorci. O mie de lucruri, mici si mari, sunt pline de tine, jucarii, tricouri, fulare, cutii si cutiute, ambalaje, ciocolata, hartiute pe care ti-am scris numele, etichete de la ceaiuri, si peste toate, pe gat, sunt buzele tale…
Cand te intorci? Mi-ai promis ca ne ninge…

Decembrie 5th, 2009 by breathemein

New Lady Gaga album. Toata lumea stie. Poate mai putini stiu ca eu am o obsesie pentru ea, dezvoltata in timp ce urmaream concerte si variante live ale pieselor ei.
Lady Gaga nu e un artist care sa treaca neobservat, e o personalitate pe care mai degraba ai acuza-o de exhibitionism, un personaj controversat al muzicii actuale, o voce bine conturata si foarte bine ascunsa sub tona de fard, fake blood si efectele de pe piesa.
Lady Gaga a iesit pe piata cu un nou album, a trecut mai bine de doua saptamani de la lansarea lui, si m-am gandit ca merita sa spun ce inseamna pentru mine.
8 piese. Un album scurt, ar putea fi numit “concept album”, despre toate fricile din noi (pentru ca toti suntem niste artisti, in sinea noastra).
“Bad Romance” - piesa no. 1 de pe album, la care Gaga a scos un clip pe masura, in care etaleaza 11 outfituri diferite. Mesajul piesei e clar, pentru mine e vorba de acceptarea persoanei de langa tine cu bune si rele. Despre “Bad Romance”, Lady Gaga a spus ca e despre frica de a te indragosti, pentru mine e despre frica de a te darui unei relatii. Din punct de vedere “tehnic”, sa zicem asa, refrenul e addictive, instrumental suna excelent, vocea ei e kinda raw, iar bucatile din clip in care plange o arata chiar frumoasa. Vocea ei se apropie foarte mult de variantele live, in care simti cat e de puternica in realitate, si cred ca de aceea imi place atat de mult.
“Alejandro” e o favorita intre fani, se spune ca e “La Isla Bonita” a Gagutei, comparata de cei mai multi dintre noi cu Madonna. Cred ca doar se simte nevoia sa se traga puncte comune intre artisti, pentru
ca oamenii tolereaza destul de greu schimbarea, asa ca e mai usor sa compari, ca sa poti accepta. In fine, nu vreau sa spun ca Lady Gaga e originala 100%, dar n-as compara-o cu Madonna. Overall, “Alejandro” e doar o piesa cu priza la fani, pentru mine e doar de umplutura, calitatile ei vocale nu sunt exploatate la maxim, sper sa nu ii faca videoclip, cat despre mesajul piesei, pentru mine e inexistent.
“Monster” e o piesa geniala. Din toate punctele de vedere - versuri, muzica, aranjamente, sintetizatoare, tobe, a devenit rapid una din preferatele mele. E o oda adusa sexului, in cluburi, cu necunoscuti, la ei acasa, la tine acasa, e vorba de tipul care se culca cu prietena ta cea mai buna, si apoi cu tine. Despre pericol, si despre sex, e o piesa de club, dar pe care, daca m-as imbata, probabil as plange. Fear of sex, maybe? Cred ca e mai mult despre frica de a nu cadea in hedonism, sau de a nu exagera cu placerile mici ale vietii.
“He ate my heart, he ate my heart, he ate my brain…”
“Speechless” e una dintre cele mai bune balade pe care le-am auzit in ultimul an, rupta din viata, ca orice balada care se respecta. Vocea Stefaniei Germanotta (pentru cantecul asta merita sa-i mentionez
numele adevarat) e atat de puternica, are inflexiunile care m-au facut s-o iubesc, iar versurile atasate piesei sunt extraordinar de triste. E probabil cantecul meu preferat de pe album, pentru ca are nota de realism necesar in orice creatie. Cred cu tarie ca e vorba despre frica de a nu pierde pe cineva/ceva drag.
“Dance In The Dark” a fost “acuzata” de un sound disco, specific anilor ‘80, e o melodie in care s-ar putea regasi multe conotatii, referitoare la fricile artistei. Fear of Love, of Death, of Fame (pentru ca sunt atatea nume celebre in cantec). Nu m-am putut hotara care din ele se potriveste cel mai bine, pentru ca fiecare detine un anumit procent din tema cantecului, si il fac complet.
“Telephone” e o piesa facuta in colaborare cu Beyonce, o tanti care nu ma prea impresioneaza, e “dansabila”, de club, probabil o sa fie hit, habar n-am. E vorba de o tipa stresata de prieten, cat timp e ea in club cu “fetele”, un fel de “lasa-ma, ba, in pace”. E o piesa “meh”.
“So Happy I Could Die” e iarasi o piesa cu intelesuri ascunse, unii zic ca ar fi despre dependenta sau despre o alta femeie sau chiar despre masturbare. Pentru mine, e doar o piesa trista, imi da un sentiment de singuratate si iarna si tristete care este accentuat de combinatia cu linia melodica.
“Teeth” e o piesa foarte sexy, cu un ritm tribal, minimalist, cu tendinte BDSM - nimic nou. Poti sa spui orice despre piesa asta, doar ca are vreun sens sau ca e vreo logica. In prima faza, mesajul sexual
este mai mult decat evident, apoi “I’m gonna love you with my hands tied” sugereaza increderea, cuvant de ordine in BDSM, ca si in orice alta relatie de altfel. Ca sa fim inocenti, putem presupune ca e vorba de intimitate si incredere, sa nu socam electoratul.
In ordinea numerelor de pe tricou, sa dam si note - e album cu note:
Bad Romance - 9.5
Alejandro - 4
Monster - 10
Speechless - 10
Dance In The Dark - 9.5
Telephone - 6
So Happy I Could Die - 8.5
Teeth - 9

Septembrie 22nd, 2009 by breathemein

Prima scrisoare

Mă trezesc uneori, în plină noapte, şi sunt plină de întrebări. În mine sălăşluiesc frica şi noaptea şi întrebările, şi mi se face teamă că o să înnebunesc.
Dimineţile sunt cu atât mai grele, cu cât faptul că nu te văd îmi agravează durerea de cap şi schimbările rapide de stare. Dorul acut de tine se naşte în mine, şi mă macină, vărs cafeaua pe jos, mă tai cu vârful cuţitului şi alunesc pe sucul vărsat pe gresie. Toate astea, şi durerea de cap, şi telefonul care suna în continuu, şi câinele care-mi linge lacrimile şi mă trage de poala cămăşii tale… Totul alunecă într-un gol negru şi adânc, capul mă doare un pic mai tare, probabil din cauza loviturii, câinele se cocoloşeşte mai tare în mine, alarma sună…

… Şi e iar dimineaţă.
Visele astea le am zilnic. Visez că mă trezesc, fără tine, ca de obicei, vântul îmi bate prin aşternut şi câinele meu o ia razna fără tine.
Mă duc iar scârbită la serviciu, să-mi văd colegii cu iq-ul sub zero. Ţip iarăşi la şef, căci deh, e mai incompetent ca mine. Mă enervează femeia de serviciu, pentru că iar n-a pus hârtie la baie. Şi vin acasă. Merg cu metroul, în duhoarea de transpiraţie şi manele, între creiere încinse de modă şi spirite revoluţionare, împărţită de străini cu o cafea pe fugă şi o privire de moment.
Paul, câteodată visez că mă întalnesc cu tine, întâmplător, la magazinul din colţ. Fără să ştii că stau aici, fără să ştiu că stai aici. Providenţa. Şi ne vedem, şi ne privim, muţi, fără regrete şi reproşuri, cu 2 baghete în mână. Tu ai, ca de obicei, ciuperci în mână, şi asta îmi stârneşte zâmbetul. Te uiţi un pic ciudat la mine, şi apoi zâmbeşti, oarecum fericit, oarecum încruntat, iar eu râd că ai iarăşi şireturile desfăcute. Apoi vine prietena ta – e blondă, e slabă, are sânii mari şi fund perfect. Eu mă fac mică şi plec, şi a doua zi mă mut din cartier.
De aceea mă mut mereu. Te caut, Paul. Şi nu ştiu unde eşti.

Septembrie 19th, 2009 by breathemein

Nu-mi invada spatiul!
Iti place rockul/popul/manelele/tranceul/orice alta eticheta ce serveste drept mijloc de indoctrinare a maselor, pentru a putea conferi sentimentul de apartenenta la un grup? Ia-ti casti si asculta-le linisit, sau du-te in grupul tau de prieteni si fii fericit acolo!
Iti place sa mananci? Mult? Mult de tot? Buuun, atunci tine gura inchisa, nu ma forta sa “observ” formarea bolului alimentar si inceperea procesului de digestie.
Iti place sa vorbesti? Mult? Mult de tot? Bun, dar vorbeste incet, sa te auda doar cei care au treaba sa te auda, nu vreau sa aud povesti despre sexul oral pe care l-ai facut tu, domnisoara simpatica si bine crescuta ce pari, aseara.
Iti place ceva de la mine? Foarte bine! De aia sunt aici - cere-mi, poate-ti dau. Poate nu, dar tot e mai bine sa-mi ceri.
Ti se pare ca n-ai loc? Foarte bine! Poate e cazul sa iti mai faci curat pe birou. Aaa, e mai usor sa te intinzi peste al meu? Nu, nene! Varianta 1 e cea mai usoara.
M-ai calcat din greseala? Cere-ti scuze!
Te-am rugat sa-mi faci loc, ca sa ies din metrou? Pai fa-mi loc si nu te uita ca vita la mine, ca de ce indraznesc sa te deranjez!
Vrei sa urci in metrou? Lasa-ma sa cobor, ca daca ne blocam la intrare, n-o sa iasa nimeni si n-o sa poata intra nimeni.
Pe scurt, fii om.

Septembrie 14th, 2009 by breathemein

Inglorious Basterds. Veni. Vidi. Vici. Liked it and bored me at the same time.
Tarantino se joaca - pentru el, totul e o joaca. Pop culture, mituri explodate, efecte speciale, spaghetti western, mexican standoff si un negru vorbitor de franceza, cuplat cu o evreica blonda, intr-o Franta sub ocupatie nazista. A da, si toata lumea vrea sa termine razboiul. Inclusiv Hans Landa, “Vanatorul de Evrei”.
Filmul e structurat pe capitole, iar primul prezinta o mirifica scena pastorala, tatal si cele 3 fiice, vizita lui Landa, moartea evreilor ascunsi sub podea, fuga Shosannei. Promisiunea de revedere si privirea de nebun a lui Landa. De fapt, personajul cred ca se confunda cu actorul, caci si in viata de zi cu zi Chrsitoph Waltz are aceeasi privire de nebun.
Cel de-al doilea are impact asupra damelor - asistam la scalpari si la batai cu bata, apare si brad pitt pe-acolo, si Eli Roth - care pare foarte masiv, probabil datorita batei pe care o manuieste cu iscusinta. brad pitt face un rol mediocru, demn de un debutant de liceu, dar asta e… Betia are si ea pretul ei.
Al treilea capitol se joaca cu o pseudo-romanta intre Shosanna si eroul “natiunii”, Frederick Zoller, si aproape ca o arunca pe Shosanna in “bratele” lui Landa. De Landa sunt sigura ca stia ca e Shosanna in fata lui. Cred ca a fost primul semn de “revolta” din partea lui.
Ultimele doua capitole reunesc in ele ideea de “ce-ar fi daca…”, placerea pentru comploturi si o viziune aproape idealista de a termina razboiul prin moartea lui Hitler. Tarantino isi permite sa joace ping pong cu istoria, pentru ca el n-a vrut niciodata sa rescrie istoria, ci a preferat sa o nascoceasca singur. Hitler a murit - ca un sobolan, toate personajele care au contribuit la moartea lui au murit si ele la randul lor, doar Landa si Aldo Raine au ramas in viata, americanul printr-un happy end provocat stupid de naivitatea neamtului, si neamtul care a fost salvat de “marinimia” americanului cu accent de redneck si apucaturi grotesti.
PS: cine n-a inteles nimic din povestirea mea, sa mearga la cinema. Miercuri e seara Orange.

Septembrie 7th, 2009 by breathemein

Ca gainile, se adunasera cu totii sub streasina casei.
Cu stupiditate, priveau cu totii spre locul unde se intamplase grozavia. Sangele de peste tot, de pe haine si pe fata de masa, de pe peretii casei, le dadea un aer ciudat.
Narile le framatau, si mirosul dulce de vin staruia in mine. Mi se parea ca totul miroase a vin si a struguri, a friptura si mamaliga proaspata. Aburi ieseau din mine, si din friptura de pe jos. Dracu’ stie cum a ajuns pe jos, ma tot impiedic de ea.
Rochia mea lunga, alba, e plina de praf, iar picioarele mele sunt murdare.
Sa-mi fie invatatura de minte! Mama mi-a zis sa-mi iau pantofi, sau baremi ciorapi, dar nuuu… Eu am vrut sa mi se vada oja rosie de la picioare.
Unchiul Paul se uita la picioarele mele si-mi dau seama ca rochia mea e un pic cam ridicata. Ii dau drumul repede si ma fac ca o scutur de praf, apoi imi asez florile din par. Marinica se uita gales la mine, probabil din cauza ca e un pic incrucisat, si eu ii zambesc cat pot de dulce. Unchiul Paul isi indeasa limba pe gatul neveste-sii, cred ca o si pipaia acolo, dupa pom, unde erau.
Masa era plina de sange si apa, friptura mea zacea pe jos, iar din tort n-a mai ramas decat o fleoscaiala alba. Rochia mea, din alba, apoi prafuita, a ajuns plina de noroi si sange, iar rasuflarea mea miroase a vin. Pe mana am o dara rosie, si toti in jurul meu sufla greu. Maica-mea pare pierduta, tata e furios, tot invarte un cutit in mana, si ma sperie, iar Marinica e linistit ca un bou. Unchiul Paul da semne de neliniste, iar tuta de nevasta-sa e nervoasa. I-a dat o palma, si a venit spre mama lui Marinica. Biata femeie nu stie cum s-o calmeze mai repede si cum sa-i stearga sangele de pe fata.
Il vad pe tatal lui Marinica in camera lui, cum incearca sa telefoneze cuiva. Pare grabit, se tot uita pe geam. M-am dat la o parte, sper ca nu m-a vazut.
Marinica sta si se uita undeva, ca un bou, pierdut. Are aceeasi privire ca atunci cand se uita la mine. Ma intreb la ce se uita oare… Ma apropii.
… Se uita la mine.
Marinica, plin de sange, ca toata lumea, de altfel, se uita la mine. Isi frange mainile, si plange incet. E stupid, bietul de el, ca un idiot mare si gras. Plange, saracul, si-si frange mainile. I-e si mila sa puna mana pe parul meu murdar de sange, pe florile din parul meu. Incearca sa ma curete de sange, dar i-e frica sa nu ma murdareasca de noroi.
E singur cu mine. Mama sta, saraca, sub o streasina, o tin cucoanele sa nu cada. Nu stiu de ce sa uita asa, prin mine, eu ma uit la ea si nu stiu ce sa-i spun.
Marinica plange ca inecatul, si tata invarte cutitul ala. Nevasta lu’ unchiu’ Paul e nevrozata, se uita urat spre mine (adica nu spre mine, prin mine, spre cealalta eu), si tot scuipa intr-acolo. Tata se uita la ea, de parca ar da cu ea de pamant, mama tace, Marinica plange.
Unchiul Paul rade de dupa copaci.
Dupa copaci, mi-a ridicat fusta.
Dupa copaci, i-am zis ca o sa avem un copil.
Dupa copaci, m-a batut prima oara.
Dupa copaci, ne-a prins nevasta-sa prima oara. A doua oara, ne-a prins Marinica.
In fata copacului, in fata lumii, mi-a taiat nevasta-sa gatul.

August 22nd, 2009 by breathemein

Ce ironic… Tipic pentru James Blunt. Still, it’s nice.

I’m not looking for us, and neither should you
absolutely gorgeous
then nothing I say is true
you won’t find yourself in these guilty eyes.

’cause I love anybody who’s fool enough to believe,
and you’re just one of many who broke their heart on me
and so I say I don’t love you,
though it kills me.
It’s a lie that sets you free

love love love
I can’t take your love love love
and so I say I don’t love you,
though it kills me.
It’s a lie that sets you free

I will wrap my body in other women’s arm
make love in a hurry
feel better than I am.
Hope you find yourself in someone else’s eyes

’cause I love anybody fool enough to believe,
and you’re just one of many who broke their heart on me
and so I say I don’t love you,
though it kills me.
It’s a lie that sets you free

love love love
I can’t take your love love love

and so I say I don’t love you,
’cause I love anybody fool enough to believe,
and you’re just one of many who broke their heart on me
and so I say I don’t love you,
though it kills me
’cause it’s a lie

’cause I love anybody fool enough to believe,
and you’re just one of many who broke their heart on me
and so I say I don’t love you,
though it kills me.
It’s a lie that sets you free

It sets you free

August 19th, 2009 by breathemein

Ne rugam pentru furtuna.
Atatea zile bune au fost prea multe, ne-au intoxicat prea mult. Pe mine m-au agasat.
Sa vina furtuna. Sa bata vantul, sa urle vijelia, sa ploua si sa ma inchid in casa.
In sfarsit, as avea un motiv s-o fac.
Ma rog pentru furtuna.

Sa am motiv sa lenevesc, sa stau in pijamaua confortabila, sa beau cafea non-stop, sa uit de mine, sa trag jaluzelele, sa stau in pat, sa nu ma spal pe ochi si sa raman ciufulita toata ziua.
Sa deschid ocazional geamul, sa-mi intre stopii de ploaie in casa, sa-mi ude putin mouse-ul si boxele si sa ma enervez, sa cobor pana jos, ca sa-mi cumpar un Martini, sa trag o dusca din cand in cand, ca sa pot dormi mai bine…
Si toate astea timp de… De fapt, fara limita de timp. Forever.

Iulie 11th, 2009 by breathemein

Am avut ieri ocazia sa ma plimb putin prin oras. N-am mai facut-o de mult, n-am avut de ce. Ma ghideaza o lipsa de chef, ma anima absolut nimc, uneori nu-mi vine sa respir. And so, I went out. Bine, recunosc, am fost “cu treaba” - treaba which went awry, as usual. Asa ca am pornit la pas incet, no music involved (mi s-au stricat castile la mp3 player - am in plan ori unele noi, ori un mp3 player nou). Am mers pe jos de la universitate pana la Romana, studiind cu grija vitrinele magazinelor si incercand, pe cat posibil, sa ma feresc de aerele conditionate care curg. Pe care, apropo, le urasc la maxim. Auzisem intr-o perioada ca in afara nu au voie sa-si atarne cutiile alea pe afara, as vrea sa fie si aici o lege de genul asta, pen’ ca io nu-s obligata sa merg pe strada si sa-mi curga in cap apa lor murdara (presupun eu ca e murdara).
Apoi, am zis ca ma plimbam prin magazine. Am ajuns la Flo & Jo, care intr-o perioada aveau haine dragute. Nu si acum. Nope, not really. Si cand am intrat acolo, mi-au cazut ochii (cum altfel?) pe niste sandale. Le iau, le studiez, ma sperii. Ele, sandalele, erau banale. Pretul lor nu era. Pentru ca erau facute din materiale reciclate. Hartia igienica e si ea facuta din hartie reciclata, dar tot nu costa aproape 300 de lei la reducere (aproximativ 400 de lei costau initial). Mi s-a parut absurd. In afara de faptul ca toate chestiile presupus organice si presupus naturale costa de cel putin 2 ori mai mult decat orice chestie normala, cele reciclate costa si mai mult. Da, stiu ca e scump procedeul de reciclare si refolosire, but still… Practic marfa pe care o iau ei e gratis, nu dau nimic pe materia prima, iar procesul de reciclare si refolosire practic e like so coined and so yesterday, incat ar trebui sa aiba preturi normale articolele respective. This is like the vegans that wear leather shoes. E snobism pur si pe mine ma enerveaza. E un pret nejustificat care n-ar trebui sa fie atat de mare, pentru ca ei n-o fac de dragul planetei, o fac de dragul economiei.
In alta ordine de idei, am terminat de vazut “Weekend cu mama”. Yah, I kno’. Cu telenovelista Adela Popescu si Medeea Marinescu. Un film per total ok, uneori actorii au depasit asteptarile, alteori au dat-o in bara, finalul a fost neasteptat, copilul lui “Cris” era superb - un boboc de floare, manca-o-ar mama. M-a enervat ca totusi pastreaza tristetea aia de tranzitie a filmelor romanesti, sentimentul de oboseala, murdarie si gandaci oriunde s-ar filma, ma enerveaza ca e asa fad uneori, ca toata cinematografia romaneasca. Dar l-a salvat coloana sonora. There is this band - Sleepy Rebels. And their music. Probabil ca cei carora nu le place indie n-o sa reactioneze pozitiv, dar mie imi place sentimentul de aer, de “surrealism” pe care-l emana, vocea tipei si cum se potriveste pe scenele din film - care este unul foarte dramatic, after all.
In concluzie, FARA aer conditionat atarnand pe-afara si curgand in capul trecatorilor! FARA suprapret nejustificat! GO GO GO Sleepy Rebels! Enjoy Sleepy Rebels!

PS: puteti sa ascultati tot albumul aici : http://www.myspace.com/sleepyrebels.

Iulie 7th, 2009 by breathemein

If you would have this one time opportunity, this one chance…
Where would you want to wake up tomorrow?
No time limits, no boundaries, no financial restraints… So, where would it be?

As seen here http://fiftypeopleonequestion.com/.

I wish I could wake up tomorrow in New Zealand, far from all the people I know. And the day after tomorrow, I wish I could wake up in Peru… And the next day, in Alaska… And the next day, in Chile. I wish I was a zig-zag.