Ianuarie 4th, 2010 by breathemein

Definirea cuiva tine de lucrurile marunte. Asta ne invata parintii si profesorii, cartile cu iz moral si etic, prietenii si alte aratari din viata noastra.
Mereu suntem pusi in situatia de a ne defini: la interviuri, la scoala, in fata copiilor, in fata parintilor, in fata rudelor si a prietenilor.
Maine mai adunam un an in buchetul de primaveri (ce vorba urata :)) ) si ma gandesc oare la ce le trece prin cap oamenilor care ma cunosc cat de cat, ce ii face sa se gandeasca la mine random.
Ma gandesc la tine cand ascult o melodie, cand vad un film, o pictura, o fotografie, cand simt un anumit miros sau vad o culoare, sau mananc ceva, sau beau ceva.
Ma intreb ce ma defineste pe mine in fata altora. Adica sunt sigura ca multora, daca le zici Buffy, e clar ca e vorba de mine. Sau poate daca le zici de Jason Mraz sau de Snow Patrol sau de Manson sau de The Killers. Sau de vanilie si cafea si ceai. Sau de dusurile lungi. Sau de culoarea rosie. Orez. Pui. Legume. Cola. Arbore de ceai. Nivea. Carti. Muzica. Filme vizionate de n ori. Ar mai fi ceva de zis la adresa mea?
Nu. La multi ani!

Decembrie 23rd, 2009 by breathemein

Vine Craciunul. Iarna e aici, e frig si vant, zapada ma acopera, e peste tot, in mine, in rasuflarea mea, in tacerea dintre noi.
As minti daca as spune ca nu-mi place frigul, pentru ca e o scuza buna sa ma pot cuibari langa tine. As minti daca as spune ca nu-mi place sa ma impachetez in paturi groase si sa tin la piept ceva cald de la tine. Sa stau in pat, cu un ceai cald, imbracata in tricoul tau, si sa stiu ca esti departe de mine… Si totusi aproape. Sa tin la piept aricii, si sa-mi imaginez ca esti langa mine, si ca ma joc cu barba ta.
Ma uit in cana de ceai, si-ti vad chipul, te-aud razand si imi vine si mie sa zambesc, asa ca-mi trag sosetele rosii mai bine, incerc sa le duc peste genunchi, sa acopere urmele sarutului tau, sa ma tina pana te intorci. O mie de lucruri, mici si mari, sunt pline de tine, jucarii, tricouri, fulare, cutii si cutiute, ambalaje, ciocolata, hartiute pe care ti-am scris numele, etichete de la ceaiuri, si peste toate, pe gat, sunt buzele tale…
Cand te intorci? Mi-ai promis ca ne ninge…

Decembrie 6th, 2009 by breathemein

A venit si clipa ciudateniei. Clipa in care totul se schimba la 180 de grade, 360, sau cate vrei tu. A venit clipa in care totul devine infricosator, in care simti mana pe usa in fiecare secunda, in fiecare sunet. Fiecare privire e ultima, si cuvintele sunt mereu ciudate si prost alese. Stai ca pe ace, si tacerea se instaleaza mai des. Stupide sarbatorile astea, te fac sa gandesti mai mult si sa fii mai atent la toate semnele mici de pe drum. Macar de-ar ninge, sa stii o treaba. E frig, e alb, lumea devine rece si indepartata. Ne mutam de la un pol la altul, dar macar o facem impreuna. Asa, nu e nici cald, nici rece, nici soare, si nici alb, si ne mutam in sens invers intre poli, ca niste maimute speriate.
Mi-e frica, mi-e foarte frica - se sparge vaza azi sau nu?

Noiembrie 29th, 2009 by breathemein

Vine iarna. Mai are un pic si-mi bate la usa, in suflet mi-a batut deja, si cand nu sunt cu tine, e ger napraznic acolo. Vin sarbatorile de iarna, sarbatori reci, si ma gandesc ca e primul an in care nu vreau brad. Ma agatam de traditia asta din copilarie, cautand ceva pierdut de mult. Intre munti de oameni seriosi si tacuti, bradul nu mai semnifica nimic. Intre masini murdare si claxoane impartite cu bunatate de catre colegii de trafic, faptul ca vine Craciunul nu mai inseamna nimic. Abia astept sa vina Craciunul, sa-l dorm mai repede, sa se duca in lumea lui, si la anul sa-l astepte altcineva cu sufletul la gura.
Nu vreau sa stiu de sarmale si cozonac, si alte prostii care se gatesc acum. Probabil o sa ma inchid in casa, cu un pahar de vin cald, si cu o pijama moale, o sa astept sa treaca si o sa ma gandesc la ce a fost. Probabil o sa schimb ocazional meniul, si o sa inlocuiesc vinul cu un ceai cald cu lapte, sau cu o cafea placut mirositoare. Ma gandesc ca daca stau suficient de mult pe loc, sarbatorile o sa treaca mai repede, si tu o sa te intorci.

Snow Patrol - An Olive Grove Facing The Sea

sworn to secrecy i might go after school
she was an angel i saw her swimming there
i am in such a mess i can’t cope without this
she just teases me pretends she can’t see me here

so let me go out there
i can breathe fresh air
stay with you all night
just let me love you
just for a while want to
be with you all night
be with you all night

until i fall asleep

just let me be here
i won’t tell anyone

don’t wanna wake up

the blind lead the blind so why can’t i find my way
this could be heaven but i don’t know where i am
i am too scared to come out from behind here
my body is aching it feels like it’s wearing me

Noiembrie 26th, 2009 by breathemein

Femeile mint mult. Cand tin la tine, nu-ti arata, cand nu tin la tine, se comporta ca si cum ar tine, cand le pasa, nu se obosesc sa schiteze nimic, cand nu le doare de tine, te fac sa crezi ca esti foarte important. Femeile te mint, de cand deschid ochii, si pana ii inchid, si fiecare gura de aer pe care o trag in piept, e ca sa alimenteze o alta minciuna. Se mint pe ele in primul rand, in al doilea rand pe tine, si in al treilea rand isi mint soarta. Daca ar avea cate un banut pentru fiecare minciuna spusa, ar fi bogate, si n-ar mai fi nevoite sa minta barbatii, ca sa obtina banii aia.
Barbatii mint, ca si femeile, tot ca sa se ascunda, dar reusesc sa se desprinda de minciuna, n-o traiesc intens, si nu mint in asa fel incat sa creada minciuna.
Femeile isi construiesc povestea in cap, apoi ti-o expun, pe rand, idei bine construite, bine conturate, perfect aparate din toate partile, apoi, pe masura ce iti prezinta minciuna perfecta, le vezi cum cred in ea, cum o apara si o imbunatatesc cu timpul, cum adauga noi si noi elemente, o transforma si o fac sa evolueze. Pentru barbati, minciuna e doar o minciuna, e ceva simplu. Nu spun “am fost cu tipa aia bruneta”, spun “am fost cu baietii la bere”. Nuu, o femeie ar gasi ceva de genul “am fost la magazin, voiam sa-mi cumpar o rochie, dar n-aveau marimea mea, si cand aveau marimea mea, n-aveau culoarea pe care o voiam, asa ca m-am plimbat prin alte magazine, am gasit cesuletul asta pentru tine, si daca tot eram acolo, i-am luat si mamei niste cercei. Apoi m-a sunat mama, asa ca m-am gandit sa-i duc cerceii, si cat am stat acolo, am si gatit un pic, saraca n-avea nimic de mancare.”. Apoi te-ar pupa si te-ar intreba “Tu ce faci? Cu cine ma mai inseli?”.

Noiembrie 22nd, 2009 by breathemein

Esti intotdeauna liber sa te razgandesti, si sa iti alegi alt viitor, sau un alt trecut.
(Richard Bach - “Indrumar pentru Mesia”).

Am facut o viata jocul altora, mi-am contruit casa in baza cuvintelor lor, si pe terenul lor. Cateodata, imi vopseam coliba in culori vesele, si ei credeau ca in casa mea nu e furtuna. Nu vedeau cum atarnam pe la geamuri, si nu vedeau griul disperat din ea. Cioburile atarnande peste tot erau mascate cu atentie de obloane colorate in rosu aprins, si daca se intampla sa se vada ceva, spuneam repede ca e un mis-en-scene foarte reusit.
Ma mascam, si ma afisam lumii sub masca reusita a omului fericit, tarand cu grija piciorul si bila grea de fier. E greu sa-ti tarasti minciunile, dorind sa fi fost un pic altfel, un pic mai bun, un pic mai vesel, un pic mai atent si mai rasfatat. E greu sa te prefaci ca neatentia altora nu te atinge, si sa te prefaci ca-ti pasa de niste oameni care nu te intregesc. E usor sa te prefaci ca nu te intereseaza sa cauti, si sa respingi cautarea, din motive de simpla lene. Cand lasi focul din tine sa se stinga, incet-incet, dispari si tu cu el. Cand te uiti la aer, o sa vezi ca nu mai ies decat aburi razleti din tine, fara caldura si fara lumina.

Vreau sa ma aprind, sa fiu din nou foc si lumina. Vreau sa zambesc, si sa fiu fericita. Vreau sa ma tii in brate, si sa fie liniste. Sa respiri in parul meu, si sa-mi redecorezi sufletul in armonie. Vreau sa fii langa mine cand e liniste si lumina, si cand se face iarasi noapte, sa ma trezesc langa tine, si sa imi dau seama ca e doar un cosmar. De fapt, e cald, e lumina, e liniste, si tu respiri in parul meu.

Noiembrie 7th, 2009 by breathemein

Am visat cum ma visai. Ma ghiceai de sub patura groasa, aruncata peste mine, imi ghiceai genunchii
stransi la gura, si degetele mainii care se odihneau pe picior. Intrai brusc, si vedeai cum dorm, si te opreai la fel de brusc.
Inaintai ca o pisica, si-ti faceai ochii mici in intuneric, cautandu-ma cu privirea. Te-ai lovit de masuta de cafea, pe care zacea telefonul uitat si o gura de zat.
Te-ai apropiat de patul mare, pe trei sferturi rece, care ma adapostea in mijlocul lui ca pe o insula razleata. Acolo nu tremura nimic, si doar genunchii dusi la gura te faceau sa crezi ca mai rasufla cineva acolo. Aburii ieseau, rasuflarea mea calda se odihnea pe buza ta obosita.
Mi-ai luat patura, ai ridicat-o de un colt, si te-ai strecurat in pat langa mine…
… Buna dimineata.

Noiembrie 7th, 2009 by breathemein

Unii suntem catei, unii suntem carti de joc, unii suntem cersetori, unii suntem trestii in vant si picaturi de ploaie.
Suntem prosti si creduli, suntem infimi, fire de praf, lacrimi sarate, amintiri adunate, miros de vechi, parfum de nou.
Gandurile ni se vad prin par si prin ochi, pielea aduna jeg si ani, talpile ne dor, incet-incet, surasele ne mor… Pe buze.
Si tot pe buze, tot acolo, e numele nostru. Ne strigam unii pe altii, si numele si ura, statutul, povestea, minciuna, adevarul. In cuvinte, se aduna uneori tot si de multe ori nimic. Si cand imi vars cuvintele, nu iese nimic. Nu iese nici sange, nici viata, nici durere.
Ma golesc, ma intorc, vapaia din mine se stinge. Sunt doar un caine, o carte de joc.
O cersetoare. O trestie in vant. O picatura de ploaie.

Septembrie 21st, 2009 by breathemein

“Îmi place fusta ta scurtă.”
Declaraţia e atât de vagă,
Căci nu ştii dacă lungimea ei
Te invită sau te condamnă.
Îţi place că miros a vanilie
Pe dinăuntru, şi-a scorţişoară.
Îţi place că scoica mea nu e atât de amară
Şi-ai prefera s-o umpli cu miere şi ceară.
Crestată uşor, pe mâini şi pe piept,
Îţi sorb astăzi sucul şi respir încet,
Şi te-aş cuprinde-ntre picioare,
De nu le-aş fi rătăcit prin ograda mare.
Scrijelită şi iubită, aştept ziua de mâine.
Te-oi duce la mama, te-oi prezenta.
Te va aştepta cu sare şi pâine,
Va plânge şi va râde când va veni poliţia.

Septembrie 20th, 2009 by breathemein

Visele dor. Dor, pentru ca sunt crude si-ti solicita toata fiinta, rasuflarea, gandurile si sufletul. Iti pui toate sperantele intr-un vis, si te macini, si te bucuri in sinea ta, crezand ca se va implini. Caci n-o sa faci nici o miscare ca sa-l implinesti. Visele nu functioneaza asa. Ele sunt implinite de altii, pentru tine. Sau in fine… asa credem de cele mai multe ori.
Cel mai greu e sa vezi ca, de fapt, nu vine nimeni sa te faca fericit. Ca de fapt visul tau se sparge de tarmuri ca marea nervoasa. Ca de fapt ai asteptat in van.
Eu nu visez. Refuz visele, si doar calculez pasii. Ce-am de facut, ca sa obtin cutare. E greu, e fad, e ca apa chioara, dar e sigur. Imi place sa ma mai uit la visele altora, si cum le sunt realizate. E asa frumoasa emotia lor, si sentimentul de fericire de pe fata lor! Visele altora sunt cele mai frumoase.