prostie

si-mi plac minciunile cu tine,
ca au aroma aia de dialog fierbinte,
e ca si cum ne-ar pasa de ce ne spunem,
ce simtim,
ce ne-amintim,
iar seara, prinsi sub plapumi, amandoi,
ne dam mesaje cu substanta,
si scriem cuvintele pe care le credem potrivite,
fara sa mai simtim nici frig,
fior, placere,
atingere,
durere,
si niciunul din noi nu mai crede ca vreodata
o sa mai ajungem in punctul ala in care
o sa ne spunem ca iubirea invinge tot.
e doar o prostie de copii, si-o stie lumea toata.

Lasă un răspuns