Vlad ar vrea sa-i spuna din nou Bogdanei ca vrea sa se mute cu ea. Stii, in fond, el o iubeste, chiar daca nu intelege prea bine de ce. Ii place mult cum merge, asa intepata, pe holurile astea lungi, si ii place cum se infige tocul ei in gresia rece.
I-ar placea, insa, sa o vada in bratele lui in fiecare seara, sa-i faca micul dejun, sa-i pregateasca o baie cu multa spuma, dar Bogdana pufneste si-si da ochii peste cap de fiecare data cand aude asa ceva. Ea n-are timp de prostii, si el o stie prea bine.
De cate ori Vlad deschide subiectul „mutat impreuna”, Bogdana se schimba la fata. Devine mai acra, mai pamantie si mai nervoasa, si cu fiecare insistenta a lui Vlad, mai nerabdatoare:
– Bub, ma gandeam…
Bogdana deja simteam cum i se ridica parul pe spate.
– Da?!
– Ma gandeam… Daca esti si tu de-acord, bineinteles! Nu fara acordul tau!
– Ce?
– Sa… Sa… Sa ne mutam impreuna.
– Pentru?!
– Pai… Sa fim impreuna. Sa petrecem timp impreuna!
– Si-acum ce facem?
Acum erau in pauza de masa, la birou.
– Pai… Voiam sa zic, sa petrecem timp impreuna in afara serviciului.
– Pai nu mergem la filme?
– Ba da…
– Nu ne vedem in weekend?
– Da, dar…
– Pai si ce mai vrei?!
– Sa stam impreuna!
– Dar nu facem asta deja?!
– Nu asa… Mai mult. Sa-ti fac micul dejun dimineata, seara sa stam in pat, sa ne uitam la filme, sa-ti faci unghiile langa mine, sa…
– Ce?!
– N… Nu? Nu vrei?
– Puii mei de fraier! Nu, nu vreau! De ce cacat as vrea sa stau cu tine?
– Pentru ca te iubesc!
– Asa, si?
Si adevarul e ca la intrebarea asta Vlad n-are raspuns.
Saracul Vlad! 🙁
Nu-i asa? 🙁
Trebuie sa mai insiste putin. Femeia se lasa mai greu.