Autopoem

Si-mi curge parul galben, rauri,
Doar sub ureche, pan’ la umeri,
Si ochii mei albastri sunt ca cerul,
Dar le lipseste sarea si piperul.
La mijloc as fi eu o trastioara,
De nu mananc, da’ burta-o sa doara,
Asa ca bag in mine, ca-nfruptata,
Aripile de pui, cartofii si-nghetata.
Si merg agale si domol pe strada,
Ca toata lumea sa apuce sa ma vada,
Cat de frumoasa mi-s si cat de tare,
Si ce putin imi pasa, cat ma doare.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.