Frica

Eu n-am plecat la timp candva,
si de atunci tot stau la panda
sa vad daca se-apropie ceasul si, cumva,
sa fac ceva sa nu-mi mai cer osanda.
De-atunci ma uit mereu in zare,
si din ce spui aleg amarul,
pentru ca e mai simplu sa gandesc in departare,
soarta sa fie mai aleatoare ca zarul.
Si c-un picior voi fi mereu pe usa,
pentru ca mi-e frica de ce poate sa ma tina.
Nu vreau sa fiu mama, sora sau matusa,
cei care-s impotriva sa se-abtina.
Mi-e frica de ce n-am avut atunci si-acum
nu vreau sa ma arunc, si stau pe margini,
pentru ca nu stiu sa traiesc – nu mai stiu cum.
Viata mea are doar albe pagini.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.