posesie

vreau sa te scrilejesc si sa te sufar,
sa nu te vad, sa te inchid in cufar,
sa te-ametesc azi cu miros de crizanteme,
soarelui sa-i dau nume de blesteme.
si printre stele sa alerg amaruri,
caci viata vine-n tine fara daruri,
si ia apoi tot ce pofteste, si degraba
tu realizezi ca nu e saga.
si toata clipa ce te spurca-apoi,
si tot noroiul ce l-am scos din noi,
se va transforma doar in taceri de aur,
cu piele atarnata de balaur.
si o sa te inventez cu drag si spume,
si o sa uit ca te-ai nascut pe lume,
si-o sa te ignor, si-o sa te-ngrop,
si o sa-ti beau sangele, strop cu strop.
n-o sa ramane din fiinta ta
decat o umbra, si-aia rea.
si o sa fie doar a mea,
pentru ca-n lume nu e loc de altceva.

2 păreri la “posesie

Lasă un răspuns