Premiile Superscrieri

Prolog

Am auzit de Superscrieri prin primăvară, când mi-a trecut un gând răzleț să mă înscriu și eu la competiția susținută de Avon, dar cumva nu am simțit că locul meu e acolo. Am urmărit, totuși, activitatea Superscrierilor, pentru că am sperat să văd, odată cu noul val de energie și curiozitate tânără, și o renaștere a unei meserii care trebuie să însemne mai mult decât „Șoc și groază! Click aici”.

Invitația pe care am primit-o din partea Fundației Friends For Friends a venit într-un moment în care pe adresa blogului primeam mai mult spam decât mailuri interesante, și când am deschis mesajul nu aveam mari așteptări. Din fericire, în 2 secunde starea mea s-a schimbat de la „iar am de șters mailuri aiurea” la „SuperscrieriOMGSuperscrieri!!!”, și am început pregătirile pentru eveniment.

Despre scrieri și Superscrieri

În calitate de invitat, mi-am făcut lecțiile, având la dispoziție cele 25 de materiale nominalizate (în competiție au fost 395 de lucrări înscrise). Mi-a luat ceva timp să trec prin fiecare Superscriere, cu toate că pe unele le știam deja, pentru că în spatele fiecărui material nominalizat se simte o combinație de muncă și energie, dorința de a schimba lumea și emoție nealterată, adevăruri dureroase și speranțe inocente. Toată combinația asta este greu de dus la foc continuu, dar e musai de citit.

superscrieriCategoriile Superscrierilor au fost 5 la număr – Eseu, Opinie, Reportaj, Portret și Fotojurnalism. Evident că pentru mine lucrările înscrise la Eseu, Opinie și Portret au atârnat cel mai greu, pentru că acolo ai șansa să te lovești de povești cu însemnătate, în aparență banale și simple, dar tocmai de aceea, prin universalitatea lor, grele.

Nominalizații de la categoria Eseu au fost:

Jurnalism. Eseu despre deșertăciune”, Andrei Crăciun

Amurgul secolului Beligan”, Cristian Delcea

Perfuzii”, Cristian Lupșa

Război și pace. Pe drumul lui Franz Ferdinand, la o sută de ani de la scânteia Primului Război Mondial”, Gruia Bădescu

Colecția de alegeri”, Oana Sandu (material publicat in Decat o Revista – iunie 2014)

Nominalizații de la categoria Opinie au fost:

Țara din capul lor”, Anca Simina

Rabdă, ascultă și taci!”, Anca Simina

Irak sau Jihadistan?”, Cătălin Gombos

Săracii, vinovați din oficiu?”, Victoria Stoiciu

Lăsați copiii să fugă de-acasă!”, Viorel Ilișoi

Nominalizații de la categoria Reportaj au fost:

Mândrie și Beton. Povestea de succes a celor plecați la muncă în străinătate.”, Ioana Călinescu

Transnistria. Republica torturii”, Lina Vdovîi

Mondialul săracilor”, Oana Moisil, Delia Marinescu

Bruce Lee, Regele Canalelor”, Radu Ciorniciuc

Pentru Eminescu, orice!”, Vlad Ursulean, Luiza Vasiliu, Vlad Odobescu

Nominalizații de la categoria Portret au fost:

Un boschetar cuminte”, Oana Moisil

Dincolo de ceață”, Sintia Radu

Am fost smardoaică”, Ștefan Mako

Visul lui Rodion”, Vlad Ursulean

Împăratul din Năvodari”, Vlad Odobescu

Nominalizații de la categoria Fotojurnalism:

Young Mothers”, Ioana Cîrlig

Aruncă-ți țigara!”, Egyed Ufó Zoltán

Răsună valea”, George Popescu

România îmbătrânește”, Laurențiu Diaconu-Colintineanu, Ioana Moldovan

Accra catch”, Tudor Vintiloiu

Despre Gala de Premiere

Revenind la Gala de Premiere, am rămas surprinsă în mod plăcut de faptul că pasiunea pentru cuvinte contează atât de mult pentru unii oameni. Pasiunea pentru cuvintele care descoperă și analizează fapte. Pasiune care leagă atâtea caractere distincte, dar fiecare atât de frumos în sinea lui. Cuvântul este o armă deosebit de importantă pentru noi – fie că suntem ingineri, medici sau oameni de comunicare, cuvântul ne mișcă, ne transformă și ne descoperă lumi noi, și nu avem putere să ne împotrivim lui, și cred cu tărie că, de fapt, despre asta este vorba la Superscrieri.

S-a vorbit de jurnalism narativ, un concept greu de asimilat de către oamenii obișnuiți, care își împart plăcerile literare în ficțiune și non-ficțiune, jurnalism sau jurnal, și mai știu eu ce alte categorii (știți foarte bine că la clasificat lucruri mă pricep puțin spre deloc). Jurnalismul narativ, pictat de Tudor Mușat, prezentatorul Galei, ar trebui să nască responsabilitate socială și emoțională și, dacă analizez lucrările nominalizate, sunt de părere că acest concept capătă trup și suflet prin scrierile unor oameni care nu vor neapărat să schimbe lumea, ci s-o dezvaluie căt mai sincer.

S-a vorbit despre importanța unui „Bravo!”, în redacție sau la momentul potrivit. Despre recunoașterea unei munci nu întotdeauna sigure, nu întotdeauna ușoare, nu întotdeauna glamuroasă. S-a vorbit despre locul geometric și despre punctele comune pe care le avem cu toții, s-a vorbit despre crimă organizată și despre povești frumoase, și s-a vorbit despre viitor. Gala Superscrieri a fost despre viitor, și sper să rămână așa.

Despre câștigători

Nu pot să spun că aș fi ales câștigătorii pe care i-a ales Superjuriul, pentru că pe mine mă mână emoția, și pe ei, pe toți 17, îi mână profesionalismul. Singura mea problemă efectivă a fost că „Am fost smardoaică”, al lui Ștefan Mako, n-a câștigat nimic. Am citit textul ăsta prea mult și prea des, ca să nu fiu dezamagită de lipsa lui din lista de câștigători.

Categoria Opinie a fost prezentată de Vlad Mixich, una din pasiunile mele în materie de jurnalism, care mi-a întărit ideea că poți face orice cu un pic de pasiune și consecvență. Câștigătorii categoriei au fost:

III. „Lăsați copiii să fugă de-acasă!”, Viorel Ilișoi – unul din preferații mei

II. „Săracii, vinovați din oficiu?”, Victoria Stoiciu – un text pe care îl bănuiam că are “stofă de câștigător”

I. „Țara din capul lor”, Anca Simina – aș fi pariat pe cealaltă înscriere a Ancăi Simina, mi s-a părut mai emoționantă decât aceasta.

Categoria Eseu a fost prezentată de Ani Sandu și Simona Tache, nume grele în presa de azi. Câștigătorii categoriei au fost:

III. „Colecția de alegeri”, Oana Sandu

II. „Război și pace. Pe drumul lui Franz Ferdinand, la o sută de ani de la scânteia Primului Război Mondial”, Gruia Bădescu

I. „Amurgul secolului Beligan”, Cristian Delcea

Dacă la categoria Opinie m-am aliniat cât de cât cu juriul, de această dată doar cu textul de pe primul loc am fost de acord, și nici cu el în totalitate. „Perfuzii”, al lui Cristian Lupșa, ar fi meritat un loc 3, cu „Amurgul secolului Beligan” pe locul 2, și marele câștigător ar fi, în opinia mea, „Jurnalism. Eseu despre deșertăciune”, al lui Andrei Crăciun.

Categoria Portret a fost prezentată de Gabi Dobre și Simona Tache, și, în opinia mea, este una dintre cele mai “grele”. Câștigătorii categoriei au fost:

III. „Visul lui Rodion”, Vlad Ursulean

II. „Împăratul din Năvodari”, Vlad Odobescu

I. „Dincolo de ceață”, Sintia Radu

Vlad Ursulean este un must-read pentru noi, ăștia tineri, care ne căutam o busolă imaginară în cele mai ciudate locuri și, deși „Visul lui Rodion” nu e cea mai bună lucrare a sa, consider că si-a meritat locul câștigat. N-am înțeles de ce „Un boschetar cuminte” al Oanei Moisil n-a fost pe listă și, mai ales, de ce „Am fost smardoaică” al lui Ștefan Mako nu a câștigat nimic. Pentru mine, a fost cel mai bun text din cele 25 nominalizate.

Categoria Reportaj a fost introdusă de Paul Radu și Liviu Iolu, iar câștigătorii au fost:

III. „Mândrie și Beton. Povestea de succes a celor plecați la muncă în străinătate.”, Ioana Călinescu

II. „Bruce Lee, Regele Canalelor”, Radu Ciorniciuc

I. „Transnistria. Republica torturii”, Lina Vdovîi

Un pic previzibilă această „dispunere”, pentru că și eu aveam tot o astfel de treime în cap când mi-am făcut temele și am citit textele nominalizate, doar că topul meu ar fi arătat un pic altfel. Radu Ciorniciuc ar fi meritat locul 1, pentru că am citit textul lui de-a lungul anului de vreo 10 ori, fără să am habar că e înscris la Superscrieri, iar reportajul Ioanei Călinescu are o aromă mult prea specială pentru a merita doar locul 3. Cu toate astea, efortul Linei Vdovîi merita și el recunoscut, mai ales că este un om care muncește foarte mult, și asta se vede în calitatea scriiturii.

La categoria Fotojurnalism, prezentată de Andrei Pungovschi și Daniel Mihăilescu, câștigătorii au fost:

III. „Aruncă-ți țigara!”, Egyed Ufó Zoltán

II. „Romania îmbătrânește”, Laurențiu Diaconu-Colintineanu, Ioana Moldovan

I. „Young Mothers”, Ioana Cîrlig

De data asta, am fost în totalitate în asentimentul juriului, și nu am mai avut obiecții interioare.

Premiul Juriului a fost acordat celor de la Rise Project și, dacă nu îi știți, ar fi cazul să aruncați un ochi pe-acolo. Vă garantez că, odată intrați acolo, o să vă desprindeți cu greu.

Superscrierea Anului a fost, de fapt, două. Radu Ciorniciuc, „Bruce Lee, Regele Canalelor”, din nou, și cu la fel de multă bucurie, și Luiza Vasiliu, cu „[…]”.

În loc de epilog

Gala de Premiere Superscrieri a fost un eveniment, zic eu, ca outsider și profan, reușit. A adunat, sub un scop comun, toată scriitura de calitate a unor tineri care s-au format și s-au autoeducat, într-o perioadă care nu prea te lasă să faci asta. Meritele lor sunt recunoscute atât de cititori, cât și de colegii lor, și în spatele premiilor câștigate e un simplu “Bravo!”, de care și ei, și noi, avem atâta nevoie.

Le mulțumesc celor de la Fundația Friends For Friends pentru invitație.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.