Tăcerea e cel mai greu răspuns

– Tăcerea e cel mai greu răspuns, mi-a zis oglinda.
– E ok, răul nu-i decât în mine, i-am întors-o brusc.

Dar nu era nimeni în cameră când am aprins lumina. Absurdul situației are uneori gust de ciocolată amară, astăzi tot ce simțeam în vârful limbii era suflet de câine ud.

Și n-am nimic a-mi spune, n-am nimic de făcut. Tăcerea e cel mai greu răspuns, și tind să cred că mama are dreptate.

Dar nu e iad, și nu e rai. Nu e început și nici sfârșit. Totul e doar mijloc putred de suflet de om, și probabil că ar trebui să mă împac cu situația, nu? Nuuu?!

Dar nu.

Sau da.

De ce?

Și chiar n-aș ști să-ți spun. Când tot ce e tăcere e doar un răspuns greu. Când tot ce e durere se naște din mucii tăi. Băi mucilagus forte care ești, te bagi iarăși neîntrebat?

Și ceaiul de azi are gust de praf albastru, și cuvintele tale se învârt în mine. Lacrimile mele au gust de râie, au gust de râs, și gust de streașină de casă, pantofii tăi mă calcă rapid în picioare, și n-am ce să le reprosez. Talpa e așa calitativă.

Iar ești stupidă! Iar și din nou și încă o dată!

Și ironia ta are gust de pepene galben ușor mucegăit, ușor adormit, ca sufletul ăsta obosit.

Dar n-am referințe, n-am adevăruri, n-am moarte și nici viață, și totul plutește nedefinit lângă mine.

Ți-am zis astăzi că te iubesc?!

Tăcerea e cel mai greu răspuns.

Și dacă aș vrea să-mi croiesc un drum, aș planta de-a lungul lui sârme și ghimpi, lemne mici de alabastru și tocuri de pantofi cui, să delimitez calea mea de a ta, pentru că nu-ți dau voie, auzi?! Nu-ți dau voie! Nu vreau să fii aici! Nu! Nu! Nuuuuuuuuuuuuuu!

Și strigătul tău mă râcâie, și mă zgârie, și mă doare. Și uite ce curge din mine… Sângele meu nu e sange, e bucăți de vată îmbibată în spirt.

Toți avem daddy issues, ți-am mai zis. Și mommy issues, și vrem să futem ce nu putem fute, pentru că oricum nu putem fute.

Ah, pardon. Am vrut să spun alteva. Toți vrem să ne întoarcem unde n-am fost niciodată, în adâncul originii unde oricum nu avem loc. Unde oricum nu ne e locul.

Și nu te vreau! Nu te vreau! Nu te vreau!!!

Dar poți veni oricând. După 12 noaptea. Până atunci sunt a mea, și să-ți mai zic ceva.

Tăcerea e cel mai greu răspuns.

Și azi am aprins lumina.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.