Si ce sa-ti zic cand nu stiu ce sa-ti zic? – Part 1

Dupa amiezile sunt salbatice in orasul asta. Odata ce vine vara, lucrurile se precipita atat de mult, iar timpul devine atat de confuz, incat nimic din jurul tau nu te mai descalceste din locul asta.

Verile de aici sunt pline de praf si de femei, de suflete goale, sperante desarte, vise neimplinite si taceri ascunse in piatra orasului.

Vlad e un om ca oricare altul, dar Vlad inca mai crede ca e special. De trei luni isi cauta un job nou, pentru ca locul in care lucreaza acum nu mai e ce vrea. De fapt, in orasul asta mereu simti ca nu e locul tau unde esti, si mereu te zbati sa te muti de-acolo, sa ajungi in alta parte, unde visele sunt mai aprige si iarba e mai verde. Dar orasul asta e atat de aiurea, incat atunci cand ajungi in acea alta parte, realizezi ca nu e cel mai bun lucru care ti se poate intampla.

Asa si cu Vlad.

S-a zbatut sa ajunga in corporatia asta de unde se chinuie sa fuga acum, dar lucrurile par mai dificile de facut, asa ca ramane sa se vada cu ea in fiecare zi la bidonul de apa pe care-l impart cu restul biroului, sperand ca niciunul din ei nu va ceda si va sparge o tacere ciudata.

Ea e Bogdana. Mama lui Vlad i-a zis sa nu se incurce cu o femeie cu un nume atat de masculine, dar cumva ochii ei albastri au contat pentru el mai mult decat sfatul mamei sale. Asa ca a invitat-o pe Bogdana in oras, sa se bucure de ochii albastri si in timpul liber, nu doar la birou.

Prima lor intalnire a fost frumoasa – ea avea o rochie alba, care stralucea pe pielea ei bronzata. Abia se intorsese de la mare, asa ca parul ii stralucea, auriu, in razele soarelui de oras prafuit, si sandalele ei romane se impleteau pe un picior subtire de fata tanara.

Bogdana, in afara de faptul ca avea un nume puternic, mai era si mai mare decat el. Avea 32 de ani, desi nu-i dadeai mai mult de 25, si avea un zambet molipsitor. Vlad cam uitase cum se zambeste, dar cu ea chestia asta nu mai parea atat de dificila.

Un frappe si o bere rece i-au legat pentru o seara.

Un sarut si o palma i-au despartit pentru totdeauna.

Vlad scutura din cap, la amintiri din astea triste. Incearca sa uite care din ei a fost mai bou si mai prost, si ocoleste cu mare spor bidonul de apa pus la comun. Daca nu s-ar fi intamplat ce s-a intamplat, ar fi fost inca impreuna cu Bogdana, dar asa…

De 3 luni cauta un alt job, in alt loc – strain lui si strain Bogdanei, pentru ca nu mai suporta sa o priveasca.

Continuarea, data viitoare.

2 comentarii la „Si ce sa-ti zic cand nu stiu ce sa-ti zic? – Part 1

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.