Poezie

Mi-ar fi placut sa cred ca eu
Nu fug la greu,
Dar asteptarea asta fara rost
Ma face doar din ce in ce mai prost.
Mi-ar fi placut sa cred ca tu
Te poti schimba, dar nu.
Mi-ai aratat ca asteptarea asta fara rost
M-aduce in pragul nebuniei, jos.

Nici sa promiti nu stii,
Nici eu sa te astept sa vii.
Nici sa nu strigi,
Si nici sa iert,
Si singurul pe care-l cert
E sufletul meu gol de dimineata.

Mai stii cumva vreo alta viata?

Una cu liniste si cu tacere,
Una care se-mparte in durere
‘Ncremenita-n fericire.
Da, stiu, eu doar vorbesc in nesimtire.

Nu ai venit tu cu tacerea,
Pe aia am adus-o eu.
Tu ai adus durerea
Ce si-a lasat urma si jegul in sufletul meu.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.