Vanilie

Legata in piele, cu miros de vanilie, se-aduna ziua asta ca un nor verde ce-si cauta zarea.
Probabil ca timpul s-ar trece,
sau s-ar petrece,
dar nimeni nu stie cat de tare-i chemarea.
Refrene se-aud si se-aduna pe cer,
inunda tot calul de ieri.
Cuvintele sparg tot ce-i galceava,
iar mersul mi-e degraba degeaba.
Nu am ce nu stiu si nici ce nu vreau,
astazi doar spinii din usa mi-i beau.

Ai auzit ieri ce ganduri patruns-au in lumea uitata de-albastru?
Eu nu stiu ce fac fara sorii de sus,
sunt doar un sihastru
si mi-e de-ajuns.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.