Cea mai

Cea mai frumoasa e privirea conturata,
De negru si de gene-nconjurata.
Caldura din privire si ceata-nvolburata
As inghiti-o dintr-o data, toata.

Cea mai frumoasa e oja rosie.
Troneaza, sangerie, pe varful degetelor.
Troneaza sus, acolo, si nu stie
Ca vantul si cuvantul dor.

Cea mai frumoasa e-arcuirea
De spate tanar si de fata.
Nu trebuie sa-ti cauti tu menirea,
Caci o gasesti acolo toata.

Cea mai calda si fierbinte,
Ca pulpele si coapsele-adunate,
Nu se gaseste nici la sfinti si sfinte,
Ci doar in lume aruncate.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.