[eternal sunshine of the spotless mind]

Fara pata si cuvant,
Doar cu linistea-n mormant,
Fara taceri si omul sfant,
Azi nu adie niciun vant.

Tresar in somn si-ncremenesc,
De parca n-ar fi ce-mi doresc,
Si toata viata mi-o traiesc,
La umbra nucului imbatranesc.

Cand intr-o clipa ma strecor,
Cum am facut de-atatea ori
Cand te simteam ce tare dori,
Si nu voiam decat sa mor.

Cu zumzet, vuiet si-alte cele,
Adun in fata ta pacate grele,
Si le-as spala pana la piele,
De n-as mai sti de ele.

Adun in mine mintea de pe urma,
Trecutul tot il las si scurma
Sufletul meu, bucati de turma.
Telefonul nu mai suna.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.